LaMedic.ro      


Fondat 2006     |                     Site dedicat informarii medicale.                   |     


   Acasă  |  Semne/Simptome Boli  |  Unitati medicale  |  Medicamente  |  Articole  |  Legislație  |  Links  |  Analize medicale  |  Forum  Mall Anunturi  Contact

Tumorile germinale testiculare seminomatoase

26.11.2013/ Ministerul Sănătății

 

Recomandările clinice ESMO privind diagnosticul, tratamentul și urmărirea 

H.-J. Schmoll1, K. Jordan1, R. Huddart2, M. P. Laguna3, A. Horwich2, K. Fizazi4, V. Kataja5

Din partea Grupului de Lucru ESMO pentru Ghiduri Terapeutice 

1 Department of Oncology/Haematology/Haemostaseology, University Hospital Halle, Halle, Germany

2 Department of Academic Radiotherapy, Institute of Cancer Research, Royal Marsden Hospital, Sutton Hospital, UK

3 Department of Urology, AMC University Hospital, Amsterdam, The Netherlands

4 Department of Medicine, Institute Gustave Roussy, Villejuif, France

5 Department of Oncology, Kuopio University Hospital, Kuopio and Vaasa Central Hospital, Vaasa, Finland 

Annals of Oncology 2009; 29 (Supplement 4):iv83-iv88;doi:10.1093/annoc/mdp138 

Incidența           

Incidența cancerului testicular în Europa este în creștere, dublându-se la fiecare 20 de ani. Incidența actuală este de 63/100 000/an, cea mai înaltă rată fiind în țările nordice ale Europei (68/100 000/an). Mortalitatea este redusă (3,8 cazuri/100 000/an). Aproximativ 40% dintre aceste cancere testiculare sunt seminoame și 60% non-seminoame. Cancerul testicular invaziv se dezvoltă din carcinomul in situ (CIS)/ neoplasmul testicular intraepitelial (TIN), adesea descoperit în țesuturile testiculare nonmaligne reziduale. Biopsii randomizate au identificat că  2-5% dintre pacienții cu cancer testicular prezintă CIS în testiculul controlateral. Aceasta este în concordanță cu rata de 2-3% de incidență a cancerului testicular controlateral sincron sau metacron. 

Diagnostic 

Diagnosticul se bazează pe histologia masei testiculare înlăturată prin orhiectomie inghinală sau prin chirurgie conservatoare[IV, B].

Biopsia sau valori crescute ale gonadotrofinei umane corionice beta (β-HCG) fără biopsie la pacienții care se prezintă cu sindrom tumoral extragonadal (pacienții cu HCG>200 trebuie considerați ca non-seminoame) [IV, B].

În cazul tumorile avansate și cu boală rapid progresivă ce necesită administrarea urgentă a chimioterapiei, diagnosticul poate fi bazat pe tabloul clinic tipic și prin evaluarea markerilor.

Tumorile germinale se pot prezenta ca boală extragonadală în retroperitoneu și mediastin într-un număr limitat de cazuri. La o treime dintre acești pacienți există CIS în testicul și o treime prezintă țesut cicatriceal (tumor㠄burned out”), rămânând o treime dintre pacienți care prezintă boală germinală primară extragonadală, fără afectare testiculară. Acești pacienți se prezintă cu (adeno-)carcinom nediferențiat cu punct de plecare neprecizat, majoritatea cu markeri crescuți tipic și/sau cu număr crescut de copii ale izocromozomului i12p, care este specific în celulele tumorilor germinale. 

Stadializarea și evaluarea riscului 

Trebuie obținute: hemoleucogramă completă, creatinină, electroliți și enzime hepatice. Markerii tumorali [α-fetoproteina (AFP), βHCG și lactatdehidrogenaza (LDH)] sunt necesari pentru confirmare seminomului pur și pentru stabilirea riscului conform stadializării UICC/IGCCCG și indicelui prognostic. Markerii sunt recoltați înainte de orhiectomie și repetați la minim 7 zile după orhiectomie.

Seminomul pur, clasic, nu secretă AFP; totuși, în unele cazuri pot fi prezente valori crescute ale HCG. Pacienții cu valori crescute ale AFP trebuie tratați ca non-seminoame, chiar dacă histologia este de seminom pur.

Ecografia testiculară (transductor de 7,5 MHz) ar trebui efectuată, notând dimensiunea testiculului controlateral. Examenul CT toracic (nu este necesar pentru seminom în stadiul I), abdominal și pelvin [III, B]. Examenul RMN al sistemului nervos central este necesar numai în stadiile avansate sau în cazurile cu simptome. Scintigrafia osoasă ar trebui efectuată în situațiile în care există indicatori indirecți de afectare osoasă (ex. simptome).

Examenul PET-ul nu are o contribuție în stadiile inițiale ale seminomului [I, B], dar este o opțiune în stadiile II/III, în particular pentru a defini strategia terapeutică în cazul tumorilor reziduale.

Dacă fertilitatea reprezintă o problemă, trebuie efectuate: dozarea testosteronului total, a hormonului luteinizant (LH) și a hormonului stimulator foliculinic (FSH) (determinări preoperatorii), analiza spermei și prelevarea spermei pentru conservare (înainte de operație și chimioterapie).

În cazurile ganglioni retroperitoneali cu dimensiuni imagistic la limităcu (normal <1cm), examenul CT-ul trebuie repetat la 6 săptămâni mai târziu, înainte de definitivarea strategiei terapeutice.

 Dacă imagistica este normală, scăderea valorilor markerilor tumorali trebuie monitorizată până la normalizare pentru a difernția stadiul I și boala diseminată.

Definirea stadiului și stabilirea riscului trebuie efectuate conform UICC/American Joint Committee on Cancer (AJCC) și clasificării IGCCCG (Tabel 1). 

Tabel 1.  Stadializarea seminomului conform UICC/AJCC și clasificării IGCCCG

Stadiul clinic

categorie TNM (UICC/AJC)

Markeri tumorali serici (S)

Grup prognostic IGCCCGc

T

 

N

M

S

LDHa

β-HCG (mUI/ml)b

AFP (ng-ml)

0

pTis

Tumoră germinală intraepitelială

N0

M0

 -

 -

 -

 -

NA

IA

pT1

Limitat la testicul și epididim, fără invazie vasculară/limfatică; tumora poate invada tunica albuginee dar nu și tunica vaginală

N0

M0

Soricare

Orice nivel

Orice nivel

Normal

NA

IB

pT2

Limitat la testicul și epididim, cu invazie vasculară/limfatică sau tumoră extinsă prin tunica albuginee cu implicarea tunicii vaginale

N0

M0

Soricare

Orice nivel

Orice nivel

Normal

NA

 

pT3

Invazia cordonului spermatic

 

 

 

 

 

 

 

 

pT4

invazia scrotului

 

 

 

 

 

 

 

IIA

Toricare

 

N1 (≤2 cm)

M0

Soricare

Orice nivel

Orice nivel

Normal

NA

IIB

Toricare

 

N2 (>2-5 cm)

M0

Soricare

Orice nivel

Orice nivel

Normal

NA

IIC

Toricare

 

N3 (>5 cm)

M0

Soricare

Orice nivel

Orice nivel

Normal

Bun

IIIA/B/C

Toricare

 

Noricare

M1a (ganglioni limfatici non-regionali și/sau metastaze pulmonare)

Soricare

Orice nivel

Orice nivel

Normal

Bun

IIIC

Toricare

 

Noricare

M1b (metastaze hepatice, osoase, SNC sau alte metastaze viscerale, ex.Intestinale sau cutanate;±metastaze pulmonare)

Soricare

Orice nivel

Orice nivel

Normal

Intermediar

IIIC

Tumoră primară mediastinală

 

Noricare

Moricare

Soricare

Orice nivel

Orice nivel

Normal

Intermediar

aN indică limita superioară a normalului pentru dozarea LDH

bCave: nivelul β-HCG este redat în mUI/ml; pentru a converti în ng/ml, divizați prin 5

cPrognosticul negativ nu se aplică în seminom

LDH, lactat dehidrogeanază; HCG, gonadotropină corionică umană; SNC, sistem nervos central; NA, nu poate fi aplicat. 

Pentru încadrarea histologică se va utiliza clasificarea Organizației Mondiale a Sănătății (OMS) și buletinul histologic trebuie să specifice localizarea tumorii, dimensiunea, multicentricitatea, extensia tumorii (ex. în rete testis sau alte țesuturi), categoria pT (UICC), tipul histopatologic (OMS) și prezența sincițiotrofoblastului. În  tumorile pluriforme, trebuie descrise fiecare componentă individuală, cu prezența procentuală sau absența invației vasculare (venoasă sau limfatică) și prezența TIN. 

Tratamentul tumorii primare 

Orhiectomia reprezintă standardul de îngrijire și orhiectomia parțială poate fi efectuată în situații specifice [II, B].

Chirurgia tumorii primare ar trebui efectuată înaintea oricărui tratament ulterior, cu excepția  bolii metastatice ce amenință viața pacientului și a diagnosticului clinic evident de tumoră germinală prin creșterea markerilor ce necesită chimioterapie imediată.

Analiza markerilor tumorali ar trebui efectuată înainte de chirurgie și, dacă valorile sunt crescute, la 7 zile după chirurgie pentru a determina timpul de înjumătățire. Markerii tumorali ar trebui monitorizați până la normalizare. Markerii ar trebui dozați după chirurgie, chiar dacă sunt normali. 

Orhiectomia radicală

Orhiectomia radicală este efectuată printr-o incizie inghinală [II, A]. Orice violare a scrotului pentru biopsiere sau chirurgie deschisă trebuie cu hotărâre evitată. Testiculul afectat este rezecat alături de cordonul spermatic la nivelului inelului intern inghinal.

Un examen extemporaneu la gheață este recomandată în cazurile cu dubiu (tumori mici) înainte de chirurgia definitivă [II, B], pentru a permite chirurgia cu prezervarea organului. 

Chirurgia conservatorie/orhiectomia parțială

Orhiectomia radicală poate fi evitată și înlocuită de chirurgia de prezervare a organului; totuși, numai în centrele cu experiență mare și, în particular, la cazurile cu tumori sincrone bilaterale, metancrone controlaterale testiculare (secundare), tumorile pe testicul unic și funcție endocrină suficientă și testicul controlateral atrofic.

După rezecția locală, țesutul testicular restant conține, întotdeauna, TIN  care poate fi distrus prin radioterapie adjuvantă. Radioterapia poati fi și ar trebui amânată la pacienții care doresc copii, dar pe o perioadă cât se poate de scurtă. 

Biopsia controlaterală pentru diagnosticul TINI

Aproximativ 3-5% dintre pacienții cu cancerele testiculare prezintă TIN în testiculul controlateral cu risc foarte crescut de recidivă  (≥34%) cu atrofie testiculară (volum <12 ml), vârstă <40 ani și tumoră germinală extragonadică înainte de chimioterapie (≥33%), dar numai la 10% post-chimioterapie. Dacă nu este tratat, se dezvoltă tumorile invazive testiculare la 70% dintre cei cu TIN- pozitiv în decurs de 7 ani de la diagnostic.

   Sensibilitatea și specificitatea unei biopsii aleatorii pentru a detecta TIN este foarte crescută. Prin urmare, pacienții trebuie informați de riscul potențial al TIN și se ar trebui propusă o biopsie în testicolul controlateral. Totuși, pacienților trebuie să li se ofere oportunitatea de a decide dacă trebuie efectuată o biopsie sau numai efectuată supravegherea periodică,-  presupunând aceeași rată de supraviețuire (aproape 100%), indiferent de strategia aleasă.

Dacă pacientul a efectuat chimioterapie, biopsia nu trebuie efectuată mai devreme de 2 ani de la tratament. 

Tratamentul TIN 

Dacă pacientul a fost diagnosticat cu TIN, opțiunile includ: tratament imediat definitiv, supravegherea cu tratament activ temporizat sau nici un tratament. Strategia ar trebui aleasă de către pacient în funcție de necesitățile individuale, în special dacă fertilitatea reprezintă o problemă. Totuși, potențialul de fertilitate este, adesea, foarte scăzut la acest grup de pacienți. Dacă fertilitatea trebuie menținută, tratamentul definitiv ar trebui termporizat și substituit cu supraveghere activă până la concepție, urmat apoi de tratament activ sau supraveghere periodică ulterioară. Dacă fertilitatea nu este relevantă, se va efectua iradierea cu 16-20Gy (2 Gy pe fracție, 5x/săptămână) [III]  (ce mai puternică dovadă este pentru 20 Gy).

La pacienții cu TIN și fără tumoră gonadală (diagnostic incidental, ex.: biopsie pentru infertilitate sau tumori germinale extragonadale), orhiectomia este preferată iradierii, datorită afectării potențiale a testiculului controlateral, neafectat de iradierea prin  disipație.

Pentru TIN la pacienții care primesc chimioterapie, chimioterapia determină eradicarea TIN la două treimi dintre pacienți. Prin urmare, tratamentul TINI este indicat doar dacă se ia în considerae re-biopsierea după chimioterapie; totuși, nu mai devreme de 2 ani după chimioterapie. În loc de tratamentul definitiv al TIN, este puternic recomandată urmărirea pacientului doar prin monitorizare, incluzând posibilitatea unei (re)biopsii. 

Tratamentul stadiului I 

Aproximativ 75% dintre pacienți cu seminom prezintă boala în stadiul I, cu o supraviețuire >99%, independent de strategia aleasă. Cel mai important, este minimalizarea efectelor secundare ale tratamentului, în măsura posibilităților. Tratamentul activ (adjuvant) ar trebui evitat și substituit cu supravegherea activă independent de riscul de recidivă (Tabel 2).

Rata recidivei la 5 ani este de 12%, 16% și 32% la pacienții fără factori de risc, cu un factor de risc și cu doi factori de risc (tumori ≥4 cm; invazia rete testis), respectiv [II, B]. La 97%, recidiva apare la nivel retroperitoneal sau la nivelul ganglionilor limfatici iliaci proximali. Recidiva tardivă este posibilă chiar și după 10 ani, în cazuri foarte rare.

O strategie adaptată riscului, cu selecatarea tratamentului adjuvant în funcție de riscul individual este, actual în curs de studiu și, încă, experimentală.

Cu strategia de supraveghere singură ca abordare standard, până la 88% dintre pacienții din populația standard, nu necesită tratament după ablația tumorii locale. Numai dacă supravegherea nu este posibilă, alternativele precum: adjuvanța cu carboplatin (un ciclu, AUC 7) [I, A] sau radioterapia adjuvantă (20 Gy cu 2 Gy pe fracție; câmpuri para-aortice) (pentru descrierea câmpurilor vezi Tabelul 3) sunt echivalente ca eficacitate.

Ambele opțiuni oferă toxicitatea secundară a unui tratament activ local sau sistemic la 100% dintre pacienți și, asociază și toxicitatea chimioterapiei complete cu BEP la cei 3-5% dintre pacienții cu recidivă după tratamentul adjuvant. Prin urmare, supravegherea oferă cea mai redusă toxicitate dintre toate tratamentele. 

Tratamentul stadiilor IIA (ganglioni limfatici 1-2 cm)borderline IIB (ganglioni limfatici 2-2,5 cm) 

Stadiul clinic IIA ar trebui verificat, nu numai prin imagistica standard, ex.: biopsie cu ac, înainte de începerea chimioterapiei sistemice.

Tratamentul standard este radioterapia pe ganglionii para-aortici și iliaci ipsilaterali până la 30 Gy cu 2 Gy pe fracție (Tabel 3).

Chimioterapia (3 cicluri BEP sau EP 4 cicluri, dacă există argumente împotriva bleomicinei) este o opțiune echivalentă cu toxicitatea diferită și mai acută, dar, probabil, cu risc mai redus de apariție a neoplaziilor secundare. 

Tratamentul stadiului IIB (ganglioni limfatici 2,5-5 cm) 

Trei cicluri de BEP reprezintă standardul (schemă de 3 sau 5 zile). Dacă există argumente împotriva bleomicinei [reducerea capacității pulmonare, emfizem, mari (ex)fumători, etc.], atunci se recomandă patru cicluri de EP  (Tabel 2).

Pentru pacienții care refuză sau nu sunt candidați la chimioterapie, radioterapia pe câmpurile para-aortic și iliac ipsilateral până la 36 Gy cu 2 Gy pe fracție este standard (Tabel 3). 

Tratamentul seminomului avansat, stadiile IIC/III 

Chimioterapia cu BEP este tratamentul standard (Tabel 2): trei cicluri pentru pacienții din categoria cu prognostic favorabil (schemă de 3 sau 5 zile) și patru cicluri pentru cei din categoria cu  prognostic intermediar (schemă de 5 zile) (vezi mai jos). 

Tabel 2. Algoritm de tratament pentru seminoame 

Stadiu clinic

Tratament standard

Doar dacă tratamentul standard nu poate fi aplicat

Status după tratament

Management ulterior

Managementul recidivei/progresiei

I

Supraveghere

Tratament adjuvant Carboplatin AUC 7, un ciclu

Radioterapiea

Fără tumoră

Urmărire

Chimioterapie ca pentru stadiile IIC/III

IIA (1-2 cm)

IIB ‘borderline’ (2-2,5cm)

Radioterapie

Chimioterapie

 

BEP x 3 cicluri

 

Argumente împotriva bleomicinei

EP x 4 cicluri

RC

 

 

 

Tumoră reziduală

Urmărire

 

 

 

Urmărire

Dacă a efectuat radioterapie: chimioterapie ca pentru stadiile IIC/III

IIB (2,5 – 5 cm)

Chimioterapie

 

 

BEP x 3 cicluri

Argumente împotriva bleomicinei BE x 4 cicluri

Radioterapie

RC

Urmărire

Dacă a efectuat chimioterapie: chimioterapie de salvare; considerați radioterapia pentru recidiva locală

IIC/III

Chimioterapie

Prognostic bun (IGCCCG):

 

 

BEP x 3 cicluri (3 sau 5 zile)

 

 

 

 

 

Prognostic intermediar (IGCCCG):

BEP x 4 cicluri

Chimioterapie

EP x 4 cicluri

RC

Tumoră reziduală:

 

 

< 3cm: PET opțional

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

>3 cm: PET recomandat

Urmărire

Fără PET: urmărire

 

 

PET negative: urmărire

PET pozitiv:

Rezecție sau alernativă

Urmărire

 

 

 

 

Fără PET: urmărire sau rezecție

PET negative: urmărire

PET pozitiv: consider rezecția

 

Recădere după RC/NED

 

Chimioterapie standard de salvare

 

Recidivă mică localizată: consider radioterapie

Progresie sub urmărire, boală reziduală, nerezecabilă

Chimioterapie de salvare

Excepțional: (re)iradiere locală

aVezi Tabel 3 radioterapie

AUC, area under the curve 

În cazul unui risc crescut de toxicitate pulmonară indusă de bleomicină, trei cicluri de BEP, la pacienții cu prognostic bun, pot fi substituite cu patru cicluri EP. La pacienții cu prognostic intermediar, substituirea bleomicinei cu ifosfamida, fără a crește numărul de cicluri, pare a fi o opțiune adecvată [I, B].

Chimioterapia constă în BEP administrat ca o schemă de 5 sau 3 zile pentru pacienții cu prognostic bun și ca o schemă de 5 zile pentru pacienții cu prognostic intermediar [I,B]. Shema de 5 zile este: cisplatin 20 mg/m2 (30-60 min), zilele 1-5; etoposid 100 mg/m2 (30-60 min), zilele 1-5; bleomicină 30 mg (absolut) bolus, zilele 1,8 și 15. Protocolul de 3 zile este: cisplatin 50 mg/m2 (30-60 min), zilele 1-2; etoposid 165 mg/m2 (30-60 min), zilele 1-3; bleomicină 30 mg (absolut) bolus, zilele 1, 8 și 15. 

Tabel 3. Dozele de iradiere și cîmpurile pentru seminomul în stadiu inițial

Stadiu clinic

Câmpul de iradiere

Doză/fracție/timp

I

Câmp para-aortic

20Gy/10 fracții/2 săptămâni

 

Limita superioară a T11

 

 

Limita inferioară L5

 

 

Extensie laterală: hilul renal ipsilateral

 

 

Contolateral: procesul transvers al vertebrelor lombare

 

IIA/'B borderline'

Para-aortic + câmp iliac ipsilateral

30 Gy/15 fracții/3 săptămâni

 

Limita superioară a T11

 

 

Limita inferioară a acetabulumului ipsilateral

 

 

Extensie laterală ca la stadiul I

 

IIB

Para-aortic + câmp iliac ipsilateral

30 Gy/18 fracții/3,5 săptămâni

 

Limita superioară a T11

 

 

Limita inferioară a acetabulumului ipsilateral

 

 

Extensie laterală: modificat individual conform extensiei ganglionilor limfatici + margină adițională de siguranță de 1-1,5 cm

 

  Tabel 4. Urmărirea în seminom

Stadiu clinic

Strategie

Investigații (anul)

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1

2a

3

4

5a

6-10a

I

Supraveghere

Examen fizic/merkerib

4x

4x

3x

2x

2x

1x

 

 

Radiografie torace

2x

2x

1x

1x

1x

 -

 

 

CT abdominal

2x

2x

1x

1x

1x

 -

 

Carboplatin

Examen fizic/merkerib

4x

3x

2x

2x

2x

(1x)?

 

 

Radiografie torace

2x

2x

2x

1x

1x

(1x)?

 

 

CT abdominal

2x

2x

1x

 -

1x

(1x)?

 

Radioterapie

Examen fizic/merkerib

4x

3x

2x

2x

2x

 -

 

 

Radiografie torace

2x

2x

2x

1x

1x

 -

 

 

CT abdominal/pelvis

2x

2x

1x

 -

1x

 -

IIA/B

Radioterapie

Examen fizic/merkerib

4x

3x

2x

2x

2x

 -

 

 

Radiografie torace

3x

1x

1x

1x

1x

 -

 

Chimioterapie

CT abdominal/pelvis

2x

1x

 -

 -

1x

 -

IIC/III bun

Chimioterapie

Examen fizic/merkerib

6x

3x

2x

2x

2x

 -

 

 

Radiografie torace

3x

3x

1x

1x

1x

 -

IIC/III intermediar

 

CT abdominal/pelvis

CT 1-4x până la RC cu sau fără chirurgie, ulterior în funcție de radigrafiile toracice

 În cazul răspunsului complet, numai supravegherea periodică este necesară. În cazul tumorilor reziduale >3 cm, PET-ul (la minim 6 săptămâni după chimioterapie) este recomandat și este opțional în leziunile reziduale <3 cm (în leziunile <3 cm, valoarea predictivă este mai puțin demonstrată).

Dacă PET-ul este pozitiv, aceasta reprezintă o dovadă importantă pentru tumoră activă reziduală și rezecția trebuie luată în considerare. Dacă PET-ul este negativ, doar urmărirea, fără tratament activ este necesară. Dacă nu se efectuează PET, leziunile >3 cm pot fi rezecate sau urmărite până la rezoluție sau progresie. 

Tratamentul de salvare 

Recăderea după radioterapia  stadiilor inițiale de seminom

Chimioterapia este tratamentul ales (chimioterapie standard ca în stadiile IIC/III).

În cazurile cu recidivă locală cu volum redus, (re-) iradierea poate fi considerată în loc de chimioterapie, în particular dacă intervalul a fost lung și recidiva nu este diseminată. 

Recidiva după chimioterapia primară

Chimioterapia de salvare. Recăderea după o perioadă mai lungă de timp (>3 luni) după un răspuns inițial favorabil nu reprezintă întotdeauna o situație de chimiorezistență la sărurile de platină. Cisplatinul reprezintă o componentă a protoalelor de salvare, preferabil împreună cu alți agenți care nu au fost utilizați în prima linie de tratament. După a doua linie de tratament și, în anumite situații, chiar și după a treia linie de tratament, chimiosensibilitatea poate fi încă prezentă.

Chimioterapia standard de salvare de primă linie este reprezentată de doze standard de VIP, TIP sau VeIP. Nu există nici un beneficiu demonstrat al chimioterapiei „high dose” în prima sau a doua linie de tratament de salvare.

La pacienții refractari, ex. acei care nu ajung niciodată la un răspuns complet al markerilor după prima linie de tratament sau nu au răspuns favorabil după terapia de salvare, nu poate fi recomandat niciun tratament standard. Gemcitabină/paclitaxel poate fi considerată o opțiune. Chimioterapia high dose în această situație este experimentală și trebuie efectuată în cadrul studiilor clinice.  Chirurgia trebuie să fie o componentă a strategiei, în special la pacienții cu boală localizată sau recidivă tardivă cu răspuns nesatisfăcător la chimioterapie. Pacienții ar trebui incluși în trialuri clinice și direcționați către  centre specializate, oricând este posibil. 

Evaluarea răspunsului în boala metastatică 

Efectul tratamentului trebuie monitorizat prin măsurători (radiografie torace, CT și markeri) la o lună după terminarea tratamentului [IV, B]. În cazul existenței unei mase de țesut rezidual, examenul PET este recomandat [II]. 

Urmărire 

Programele de urmărire recomandate sunt foarte pragmatice și nu au fost niciodată validate. Tabelul 4 reprezintă un exemplu pentru un astfel de program 

Notă

Nivelul de evidență [I-IV] și gradele de recomandare [A-D] așa cum sunt folosite de American Society of Cinical Oncology sunt indicate în paranteze pătrate. Afirmațiile fără cotație au fost considerate ca aplicabile unui standard de practica clinică oncologică de către  experți și conferințele de consens. 

Bibliografie

1. Stephenson AJ, Bosl GJ, Motzer RJ, et al. Nonrandomized comparison of primary chemotherapy and retroperitoneal lymph node dissection for clinical stage IIA and IIB nonseminomatous germ cell testicular cancer. J Clin Oncol 2007; 25:5597–5602.

2. Saxman SB, Finch D, Gonin R, Einhorn LH. Long-term follow-up of a phase III study of three versus four cycles of bleomycin, etoposide, and cisplatin in favorable-prognosis germ-cell tumors: the Indian University experience. J Clin Oncol  1998; 16:702–706.

3. International Germ Cell Consensus Classification: a prognostic factor-based staging system for metastatic germ cell cancers. International Germ Cell Cancer Collaborative Group. J Clin Oncol 1997;  15:594–603.

4. Schmoll HJ, Souchon R, Krege S, et al. European consensus on diagnosis and treatment of germ cell cancer: a report of the European Germ Cell Cancer Consensus Group (EGCCCG). Ann Oncol  2004; 15:1377–1399.

5. Krege S, Beyer J, Souchon R, et al. European consensus conference on diagnosis and treatment of germ cell cancer: a report of the second meeting of the European Germ Cell Cancer Consensus group (EGCCCG): part I. Eur Urol 2008; 53:478–496.

6. Krege S, Beyer J, Souchon R, et al. European consensus conference on diagnosis and treatment of germ cell cancer: a report of the second meeting of the European Germ Cell Cancer Consensus Group (EGCCCG): part II. Eur Urol  2008;  53:497–513.

7. van As NJ, Gilbert DC, Money-Kyrle J, et al. Evidence-based pragmatic guidelines for the follow-up of testicular cancer: optimising the detection of relapse. Br J Cancer 2008; 98:1894–1902.

8. Groll RJ, Warde P, Jewett MA. A comprehensive systematic review of testicular germ cell tumor surveillance. Crit Rev Oncol Hematol  2007; 64:182–197.

9. Read G, Stenning SP, Cullen MH, et al. Medical Research Council prospective study of surveillance for stage I testicular teratoma. Medical Research Council Testicular Tumors Working Party. J Clin Oncol 1992; 10:1762–1768.

10. Cullen MH, Stenning SP, Parkinson MC, et al. Short-course adjuvant chemotherapy in high-risk stage I nonseminomatous germ cell tumors of the testis: a Medical Research Council report. J Clin Oncol  1996; 14:1106–1113.

11. de Wit R, Roberts JT, Wilkinson PM, et al. Equivalence of three or four cycles of bleomycin, etoposide, and cisplatin chemotherapy and of a 3- or 5-day schedule in good-prognosis germ cell cancer: a randomized study of the European Organization for Research and Treatment of Cancer Genitourinary Tract Cancer Cooperative Group and the Medical Research Council. J Clin Oncol (2001) 19:1629–1640.

12. Nichols CR, Catalano PJ, Crawford ED, et al. Randomized comparison of cisplatin and etoposide and either bleomycin or ifosfamide in treatment of advanced disseminated germ cell tumors: an Eastern Cooperative Oncology Group, Southwest Oncology Group, and Cancer and Leukemia Group B Study. J Clin Oncol (1998) 16:1287–1293.

13. Rustin GJ, Mead GM, Stenning SP, et al. Randomized trial of two or five computed tomography scans in the surveillance of patients with stage I nonseminomatous germ cell tumors of the testis: Medical Research Council Trial TE08, ISRCTN56475197—The National Cancer Research Institute Testis Cancer Clinical Studies Group. J Clin Oncol (2007) 25:1310–1315.

14. de Wit R, Fizazi K. Controversies in the management of clinical stage I testis cancer. J Clin Oncol (2006) 24:5482–5492.

15. Huddart R, Kataja V. Mixed or non-seminomatous germ-cell tumors: ESMO clinical recommendations for diagnosis, treatment and follow-up. Ann Oncol (2008) 19(Suppl 2):ii52–ii54.

16. Pico JL, Rosti G, Kramar A, et al. A randomised trial of high-dose chemotherapy in the salvage treatment of patients failing first-line platinum chemotherapy for advanced germ cell tumours. Ann Oncol (2005) 16:1152–1159.

 


eMedic.ro     |     laAnunt.ro     |     laExecutareSilita.ro     |     laHotel.ro     |     laZiar.ro     |     la-Facultate.ro     |     la-Firma.ro     |     la-Mall.ro     |     la-Masa.ro     |     la-Televizor.ro     |     Spune-ti parerea.ro

la-Romania.ro     |     la-AlbaIulia.ro     |     la-Alexandria.ro     |     la-Arad.ro     |     la-Bacau.ro     |     la-BaiaMare.ro     |     la-Balti.ro     |     la-Barlad.ro     |     la-Bistrita.ro     |     la-Botosani.ro     |     la-Braila.ro     |     la-Brasov.ro     |     la-Bucuresti.ro     |     la-Buzau.ro     |     la-Calarasi.ro     |     la-Chisinau.ro     |     la-ClujNapoca.ro     |     la-Constanta.ro     |     la-Craiova.ro     |     la-Deva.ro     |     la-DrobetaTurnuSeverin.ro     |     la-Focsani.ro     |     la-Galati.ro     |     la-Giurgiu.ro     |     la-Hunedoara.ro     |     la-Iasi.ro     |     la-Medias.ro     |     la-MiercureaCiuc.ro     |     la-Onesti.ro     |     la-Oradea.ro     |     la-PiatraNeamt.ro     |     la-Pitesti.ro     |     la-Ploiesti.ro     |     la-RamnicuSarat.ro     |     la-RamnicuValcea.ro     |     la-Resita.ro     |     la-Roman.ro     |     la-SatuMare.ro     |     la-SfantuGheorghe.ro     |     la-Sibiu.ro     |     la-Slatina.ro     |     la-Slobozia.ro     |     la-Suceava.ro     |     la-Targoviste.ro     |     la-TarguJiu.ro     |     la-TarguMures.ro     |     la-Timisoara.ro     |     la-Tulcea.ro     |     la-Turda.ro     |     la-Vaslui.ro     |     la-Zalau.ro

eSante.ro     |     Journaux.ro     |     laTele.ro     |     Magasins.ro     |     Medecin.ro     |     Universites.ro

©2013