LaMedic.ro      


Fondat 2006     |                     Site dedicat informarii medicale.                   |     


   Acasă  |  Semne/Simptome Boli  |  Unitati medicale  |  Medicamente  |  Articole  |  Legislație  |  Links  |  Analize medicale  |  Forum  Mall Anunturi  Contact

Cefalee în “ciorchine” (“cluster headache”) și alte cefalalgii vegetative trigeminale

21.11.2013/ Ministerul Sănătății

 

A May a, M. Leone b, J. Afra c, M. Linde d, P. S. Sandor e, S. Evers f and P. J. Goadsby ga Department of Systems Neuroscience, University of Hamburg, Hamburg, Germany; b Instituto Neurologico Carlo Besta, Milan, Italy;c National Institute of Neurosurgery, Budapest, Hungary; d Cephalea Pain Centre and Institute of Neuroscience and Physiology, Sahlgren Academy, Gošteborg University, Goteborg, Sweden; e Department of Neurology, University of Zurich, Zurich, Switzerland; f Department of Neurology, University of Munster, Munster, Germany; and gInstitute of Neurology, Queen Square, London, UK

Cefaleea în “ciorchine” și alte cefalalgii vegetative trigeminale ( hemicrania paroxistică, atacurile de cefalee unilaterală de tip nevralgic, de scurtă durată, cu hiperemie conjunctivală și lăcrimare (sindromul SUNCT)] reprezintă boli rare dar încapacitante, având un impact major asupra calității vieții pacientului. Obiectivul acestui studiu este să elaboreze recomandări bazate pe dovezi pentru tratamentul tuturor acestor tipuri de cefalee bazându-se pe cercetările în literatura de specialitate și pe consensul la care au ajuns experții în domeniu. Toate sistemele bibliografice medicale disponibile au fost cercetate pentru o gamă de studii în ceea ce privește cefaleea în „ciorchine”, hemicrania paroxixtică și sindromul SUNCT. Concluziile acestor studii au fost evaluate în concordanță cu recomandările  EFNS (European Federation of Neurological Societies) astfel rezultând recomandări de nivel A, B sau C și indicații de  bună practică clinică („good practice points”).

Pentru tratamentul acut al atacurilor de cefalee în „ciorchine”, oxigenul 100% cu un flux de cel puțin 7l/min timp de 15 minute sau sumatriptanul administrat subcutanat sunt de elecție. În profilaxia cefaleei în ‚ciorchine” este indicat verapamilul în doză zilnică de cel puțin 240 mg (doza maxima depinde de eficacitate și tolerabilitate). Deși nu sunt disponibile studii clinice de clasa I sau II steroizii sunt în mod clar eficienți în tratamentul cefaleei în „ciorchine”. Așadar este recomandată folosirea metilprednisolonului în doză de cel puțin 100 mg (sau un corticosteroid echivalent) administrat oral sau până la 500 mg intravenos pe zi timp de 5 zile sau mai mult (apoi dozele se scad progresiv). Ca alternativă la tratament se recomandă folosirea metisergidei, litiului și topiramatului. Intervențiile chirurgicale, deși promițătoare, necesită evaluări științifice suplimentare. În cazul hemicraniei paroxistice, tratamentul cu indometacin în doză zilnică de până la 225 mg este de prima intenție. În ceea ce privește sindromul SUNCT studii largi au arătat că lamotrigina este cel mai eficient tratament de prevenție, însă este util și tratamentul cu topirama și gabapentin. În tratamentul acut se poate folosi și lidocaina administrată intravenos în cazul pacienților pentru care atacurile frecvente sunt extrem de încapacitante și supărătoare.

Obiective

Scopul acestor ghiduri este de a elabora recomandări bazate pe dovezi în ceea ce privește tratamentul medicamentos al cefaleei în “ciorchine”, hemicraniei paroxixtice și sindromului SUNCT. Este inclusă, deasemenea, o descriere scurtă a tuturor acestor tulburări.  Cefalalgiile sunt definite pe baza criteriilor de diagnostic ale International Headache Society (IHS) [1].

Istoric

A doua ediție a clasificării IHS a furnizat un nou grup al cefaleelor primare denumit cefalalgii vegetative trigeminale (TACs), care presupune activarea căilor trigeminovasculare nociceptive și activare cerebrală autonomă reflexă [1]. Toate aceste sindroame cefalalgice au în comun două trăsături: atacuri de cefalee unilaterală de tip nevralgic, de scurtă durată și simptome craniene vegetative tipice de însoțire. Aceste sindroame variază în durată, frecvență și ritmicitatea atacurilor precum și în intensitatea durerii și a simptomatologiei vegetative. În prezent următoarele sindroame fac parte din grupul TACs:

·         Cefaleea în “ciorchine” episodocă și cronică

·         Hemicrania paroxistică episodică și cronică

·         Sindromul SUNCT.

Aceste sindroame variază în durată, frecvență și ritmicitatea atacurilor [2] precum și în intensitatea durerii și a simptomatologiei vegetative dar și în ceea ce privește opțiunile de tratament (vezi tabelul 4). Într-o serie de studii de caz,  bine documentate, ce au prezentat trei tipuri de cefalee în ‘ciorchine’ atipică, autorul sugerează că pe masură ce specialiștii în cefalee văd mai multe cazuri de cefalee cluster vor fi identificate noi forme de astfel de sindroame cefalalgice primare bine definite [3]. Conceptul de sindroame  vegetative trigeminale este în mod sigur folositor pentru clinicienii ce sunt în căutarea unor explicații fiziopatologice pentru grupul cefaleelor neurovasculare primare, și permit abordarea unor strategii variate în tratamentul și profilaxia acestor cefalee în funcție de context.

Scopul acestei lucrări a fost să eleboreze recomandări bazate pe dovezi în ceea ce privește tratamentul diferitelor tipuri de cefalee vegetativă trigeminală. Aceste recomandări sunt bazate pe dovezi științifice rezultate în urma studiilor clinice precum și pe expertiza comitetului  European Federation of Neurological Societies (EFNS). Aspectele legale în ceea ce privește prescrierea anumitor tratamente  și disponibilitatea acestora în diferite țări europene nu vor fi luate în considerare. Definirea nivelelor de recomandare este în acord cu criteriile EFNS [4]

Strategia de cercetare

Cerecetarea în literatura în domeniu a fost facută folosindu-se bazele de date bibliografice MedLine, Science Citation Index, și Cochrane Library; cuvintele cheie folosite fiind ‘cefaleea cluster’ și ‘hemicrania paroxistica’ și ‘sindromul SUNCT’ (ultima căutare în Ianuarie 2006). Toate documentele publicate în engleză, franceză, germană au fost luate în considerare atunci când acestea au prezentat un studiu clinic controlat sau o serie de cazuri în ceea ce privește tratamentul a cel puțin cinci pacienți (sau mai puțini în cazul hemicraniei paroxistice și sindromului SUNCT). În plus, a fost consultate volume revizuite [5,6] și recomandările germane de tratament pentru cefaleea cluster [7] precum  și articole cu informații noi de la cele mai recente congrese ale IHS (Kyoto, 25 octombrie 2005).

Metodele prin cares-a ajuns la un consens

Toți autorii au făcut cercetări în literatură. Toți membrii comitetului au citit prima schiță și au discutat modificarea acesteia prin poșta electronică. O a doua schiță a fost redactată de către președinte și rediscutată. Toate recomandările au fost aprobate de toți membrii în unanimitate. Istoricul strategiei de cercetare și prin care s-a ajuns la un consens precum și definirea dozelor recomandate folosite în acest raport este în concordanță cu ghidurile EFNS.

Sindroame clinice

Clasificarea internațională a tulburărilor cefalalgice (Internationa Classification of Headache Disorders [1]) folosește criterii de diagnostic explicite (vezi tabelele 1-3). O singură investigație (ex. imagistică) nu poate diagnostica si diferenția diferitele tipuri de sindroame cefalalgice idiopatice [8]. Folosirea neuromagisticii (computer tomograf cerebral, IRM, angiografia-RM) variază larg în cazul pacienților cu cefalee. Investigațiile electrofiziologice și de laborator inclusiv examenul lichidului cefalorahidian sunt inutile. Pentru diagnosticul inițial și în cazul unui examen neurologic anormal se va lua în considerare explorarea imagistica prin tomografie computerizată cerebrală și IRM cerebral pentru a exclude alte anomalii cerebrale. În mod particular, la pacienții în vârstă procesele expansive sau malformațiile situate pe linie mediană se asociază cu cefaleea “cluster” simptomatică [9,10], iar sindromul SUNCT poate aparea în cazul leziunilor ce implică fosa posterioară sau o zona a glandei pituitare [11].

Tabelul 1 Criteriile de diagnostic pentru cefaleea în “ciorchine”

Clasificarea internațională a tulburărilor cefalalgice

A : cel puțin cinci atacuri ce îndeplinesc criteriile B și D

B : atacuri severe și foarte severe de cefalee cu localizare unilarerală orbitală, supraorbitală și/sau temporală, care netratate au o durată de 15-180 minute. Pe parcursul timpului (dar mai puțin de jumătate din această) atacurile pot fi mai puțin severe, mai puțin frecvente sau de durată mai scurtă.

 C : cefaleea este acompaniată de cel puțin unul dintre următoarele simptome ipsilaterale cu durerea

  1. congestie conjunctivală sau lacrimare

  2. congestie nazală și/sau rinoree

  3. edem al pleoapei

  4. transpirație la nivelul frunții și feței

  5. mioză și/sau ptoză

  6. stare de neliniște și agitație

D : atacurile pot avea o frecvență de unu până la opt atacuri pe zi

E : anamneza, examenul fizic și neurologic nu sugerează o altă boală sau aceasta este exclusă de investigații adecvate

Cefaleea “cluste”r episodică: cel puțin două perioade de cefalee cluster cu durata de 7 zile până la un an separate de perioade fără cefalee cu durata >1 an

Cefaleea “cluster”  cronică: atacuri cu durata de mai mult de un an fără remisiune sau cu remisiune< 1 lună

Cefaleea “cluster” probabilă: atacuri cu caracteristic ce îndeplinesc criteriile pentru cefaleea cluster cu excepția unuia dintre ele.

Tabelul 2 Criteriile de diagnostic pentru hemicrania paroxistică

A : cel puțin 20 atacuri ce îndeplinesc criteriile B și D

B : atacuri severe și foarte severe de cefalee cu localizare unilarerală orbitală, supraorbitală și/sau temporală, care netratate au o durată de 2-30 minute

C : cefaleea este acompaniată de cel puțin unul dintre următoarele simptome

  1. congestie conjunctivală sau lacrimare, ipsilateral

  2. congestie nazală și/sau rinoree, ipsilateral

  3. edem al pleoapei, ipsilateral

  4. transpirație la nivelul frunții și feței, ipsilateral

  5. mioză și/sau ptoză, ipsilateral

D : atacurile pot avea o frecvență de cinci sau mai multe atacuri pe zi, în mai mult de jumătate din timp, deși pot apărea perioade în care frecvența este mai scăzută

E : atacurile sunt prevenite complet prin administrarea de indometacin în doză terapeutică

F : simptomele nu pot fi atribuite altor boli

Tabelul 3 Criteriile de diagnostic pentru sindromul SUNCT

A : cel puțin cinci atacuri ce îndeplinesc criteriile B și D

B : atacuri  de cefalee cu caracter de junghi sau pulsatil, cu localizare unilarerală orbitală, supraorbitală și/sau temporală, cu durată de 5-240 secunde

C : cefaleea este acompaniată de congestie conjunctivală sau lacrimare ipsilaterală

D : atacurile pot avea o frecvență de 3 până 200 atacuri pe zi

E : simptomele nu pot fi atribuite altor boli

Cefaleea “cluster” episodică și cronică (IHS 3.1)

 Criteriile de diagnostic pentru cefaleea în “ciorchine” sunt prezentate în tabelul 1. Cefaleea “cluster” este definită ca cefalee paroxistică, strict unilaterală, foarte severă, durerea maximă fiind localizată la nivel retroorbital. Simptomele vegetative unilaterale cum ar fi ptoza, mioza, lacrimația, congestia conjunctivală, rinoreea, congestia nazală, sunt prezente doar pe parcursul atacului dureros și sunt ipsilaterale cu durerea, indicând hiperactivitate parasimpatică și tulburare simpatică. Aproximativ 3% din pacienți nu prezintă simptome vegetative [12], și în cazuri rare, la pacienții la care cefaleea cluster își schimbă sediul tulburările simpatice persistă pe acea parte a feței anterior afectată [6]. O altă trăsătură clinică marcantă a sindromului este ritmicitatea circadiană a atacurilor dureroase de scurtă durată (15-180 minute). În forma episodică, atacurile apar zilnic pentru câteva săptămâni urmate de o perioadă de remisiune. În forma cronică atacurile apar fără perioade semnificative de remisiune, însă pot exista perioade de creștere a frecvenței ca și cum ar exista un motiv de ciclicitate sezonieră. În medie o perioadă de “cluster” durează 6-12 săptămâni în timp ce remisiunea poate avea o durată de până la 12 luni. Cefaleea “cluster” este considerată o tulburare a bioritmului deoarece atacurile apar uneori cu o periodicitate mare și crizele apar de obicei pe parcursul primăverii și toamnei. Mai mult, au fost detectate tulburări în eliberarea diurnă a hormonilor implicați în bioritmicitate. Comparativ cu migrena, cefaleea în “ciorchine” este mai rar întâlnită [13-15]. Prevalența cefaleei “cluster” este de mai puțin de 1% [16] și afectează în principal barbații [17], cu raportul între sexul masculin și cel feminin între 2,5 la 1 și 7,1 la 1 [18]. Recent numărul pacienților de sex feminin a crescut [19]. Nu este clar dacă aceasta schimbare este naturală sau de fapt a crescut capacitatea de a recunoaște tulburarea [20]. Nu a fost descris un fond genetic pentru cefaleea “cluster”, dar este posibil să existe [16]. Cefaleea “cluster” este rară dar cu siguranță întâlnită și la copii, existând cazuri familiale într-un procent de 2-7%. Medie de vârstă  la care apar atacurile este între 28 și 30 de ani (însă acestea pot să apara la orice vârstă). După 15 ani, 80% din pacienții cu cefalee “cluster” încă vor mai prezenta atacuri [18].

Hemicrania paroxistică periodică și cronică

Hemicrania paroxistica a fost descrisă pentru prima dată în 1974 în formă cronică [21,22]. Atacurile paroxistice de cefalee, caracterul și localizarea durerii, și simptomele vegetative sunt similare cu cele observate în cefaleea “cluster”. În contrast cu cefaleea “cluster”, atacurile sunt mai scurte (2-30 minute) și mai frecvente (mai mult de 5 atacuri pe zi). Simptomatologia vegetativă este de obicei mai puțin severă decât în cefaleea cluster. Criteriile de diagnostic pentru hemicrania paroxistică sunt prezentate în tabelul 2. O parte a pacienților relatează că atacurile survin după o iritare a zonei gâtului, în principal în segmentele cervicale C2 și C3. Există forme episodice și forme cronice de hemicranie paroxistică. Criteriile de diferențiere între acestea sunt aceleași ca și pentru cefaleea “cluster” (vezi mai sus). Cel mai important criteriu pentru diagnosticul hemicraniei paroxistice este răspunsul complet la administrarea de indometacin. La o săptămână (uneori 3 zile) după inițierea tratamentului cu indometacin în doză adecvată, atacurile dispar și acest efect se menține pe termen lung. Prevalența este foarte mică; însă nu se știu cifrele exacte. Se estimează că hemicrania paroxistică reprezintă aproximativ 3-6 % din toate cefalalgiile vegetative trigeminale. Cefaleea debutează de obicei între 20 și 40 ani, deși s-au descris cazuri cu debut în copilărie cu răpuns bun la indometacin [23,24].

În contrast cu cefaleea cluster raportul între sexul masculin și cel feminin este de 1:3.

Sindromul SUNCT (IHS 3.3)  

Numele acestui sindrom (“Atacuri de cefalee unilaterală de tip nevralgic, de scurtă durată, cu hiperemie conjunctivală și lăcrimare”) descrie trăsăturile sale caracteristice. A fost descris pentru prima dată în 1989 [25, 26]. Criteriile de diagnostic sunt prezentate în tabelul 3. Sindromul SUNCT este caracterizat de atacuri foarte scurte (5-240 secunde) cu durere de tip nevralgic și intensitate severă. Atacurile au o frecvență medie de 60 (3-200) pe zi, sunt strict unilaterale (periorbitale) și sunt de obicei declanșate de atingere, mestecat sau de actul vorbirii, iar în momentul în care au fost declanșate nu exista perioadă refractară. Simptomele vegetative sunt limitate la congestie conjunctivală și lacrimare. Formele distincte de SUNCT episodice și cornice, nu sunt încă incluse în clasificarea internațională formală, dar acestea sunt recunoscute clinic. Cel mai important diagnostic diferențial îl reprezintă nevralgia trigeminală. În nevralgia trigeminală spre deosebire de SUNCT simptomele vegetative nu sunt atât de proeminente iar atacurile declanșate de un “trigger” au o perioadă refractară clară [27]. Sindromul SUNCT este rar și adevărata lui frecvență nu este clară. Raportul sex masculin la sex feminin este de 1:4. diagnosticul sindromului SUNCT urmează același tipar ca în cazul cefaleei “cluster”.

  

Tratamentul cefaleei cluster

Tratamentul cefaleei “cluster” se bazează mai mult pe date empirice decât pe un mecanism fiziopatologic al bolii [20,28,29]. Deși atacurile dureroase sunt de obicei cumplite tratamentul cu placebo prezintă rate similare de eficacitate cu cele observate în tratamentul migrenei [30], de aproximativ 30%.

În general tratamentul cefaleei “cluster” poate fi împărțit în terapia acută menită să înlăture atacurile și terapia profilactică menită să prevină recurența atacurilor în perioada de ‘cluster’ [11,31,32]. Tratamentul non-farmacologic este ineficient la aproape toți pacienții (tabelul 4).

Tabelul 4 Comparație clinică între cefaleea cluster cu sindroame cefalalgice înrudite

 

Cefalee “cluster”

Hemicrania paroxistica

Sindrom SUNCT

Epidemiologie

  Sex

  Prevalența

  Vârstă de debut

Durerea

  Calitatea

 

  Intensitatea

  Localizare

  Durata atacului

  Frecvența atacului

Simptome vegetative

Ritmicitatea circadiană

Declanșarea de către alcool

 

3:1

0,9%

28-30 ani

 

Sfredelitoare, pulsatilă

Foarte crescută

Periorbital

15-120 min

1-8/zi

++

 

+

 

++

 

1:3

0,02%

20-40 ani

 

Sfredelitoare

 

Crescută

Orbital, temporal

2-45 min

1-40/zi

++

 

(-)

 

(+)

 

 

8:1

Foarte rară

20-50 ani

 

Junghi

 

Moderat-crecută

Orbital, temporal

5-240 secunde

1/zi până la 30/ora

+

 

-

 

(-)

- =fără, (-) =rar, (+) =mai puțin frecvent, + = modest, ++ =puternic

Tratamentul atacului

Inhalarea de oxigen pur (100%) prin mască facială cu un flux de 7l/min (uneori mai mult de 10l/min) este eficientă în oprirea atacului [33,34] și trebuie făcută în poziție șezândă. Nu există contraindicații cunoscute în ceea ce privește oxigenoterapia (tabelul 5), acesta fiind sigur și fără efecte secundare. În cazul unora dintre pacienți oxigenoterapia este eficientă și atunci când durerea a atins intensitatea maximă, în timp ce în cazul altora atacul este mai degrabă  amânat cu minute, ore -  decât stopat complet. În cel din urmă caz oxigenoterapia trebuie restricționată, deoarece poate să crească semnificativ frecvența atacului [20]. Aproximativ 60% din pacienții cu cefalee cluster răspund la acest tratament, cu o reducere semnificativă a intensității durerii în aproximativ 30 minute [35,36]. Un studiu placebo-controlat, dublu-orb a confirmat fără îndoială că oxigenul hiperbar este ineficient în prevenirea atacurilor de cefalee cluster [37]. În studiile placebo-controlate dublu-orb, sumatriptanul, un agonist 5HT 1B/1D, injectat subcutanat în doză de 6 mg este eficient în aproximativ 75% din cazuri (dispariția durerii după 20 minute) [38-40]. Doze mai mici de 6 mg au fost deasemenea descrise ca fiind eficiente [41]. La majoritatea pacienților tratamentul este sigur, fără dovezi de tahifilaxie sau rebound, chiar și după folosirea sa frecventă [42-44], deși dovezi recente sugerează că pacienții cu cefalee cluster și migrenă pot prezenta recădere a cefaleei [45]. Contraindicațiile sunt reprezentate de bolile cardio și cerebrovasculare și hipertensiunea arterială netratată. Cele mai neplăcute efecte adverse sunt toracalgiile și paresteziile [46]. În studii clinice dublu-orb placebo-controlate recente, sumatriptanul spray intra-nazal 20 mg [47,48] și zolmitriptanul 10 mg [49] au fost eficiente în aproximativ 30 minute. Autorii au decoperit ca zolmitriptanul spray intra-nazal 5 mg are eficența crescută, un studiu clinic bine conceput ce tocmai a fost finalizat [50].

Tratamentul preventiv cu agoniști 5HT1B/1D (triptani) pentru cefaleea “cluster” rămâne controversat. Într-un studiu pacebo-controlat sumatriptanul administrat oral în doza de 100 mg nu a fost eficient [51]. În studii clinice deschise, 40 mg/zi de eletriptan [52] sau 2,5-5 mg pe zi de naratriptan [53] au redus numărul atacurilor la pacienții cu cefalee “cluster”. Ergotamina administrată oral a fost folosită în tratamentul atacurilor de cefalee “cluster” pentru mai mult de 50 de ani [54-56] și este eficientă atunci când este administrată faza inițială atacului, fiind recomandată sub formă de aerosoli [57,58], însă nu există studii recente. Într-un singur studiu dihidroergotamina administrată intranazal în atac nu a fost superioară fără de placebo [59]. Foarte recent, administrarea intravenoasă a 1 mg dihidrergotamină timp de 3 zile s-a dovedit eficientă în atenuarea atacurilor severe, într-un studiu retrospectiv deschis [60], aceasta fiind și experiența noastră în cazul unor pacienți.

Ergotamina a fost luată în considerare și pentru tratamentul profilactic pe termen scurt, administrându-se seara pentru a preveni atacurile pe parcursul nopții [28,61].

Administrarea intra-nazal a lidocainei (1 ml cu o concentrație de 4-10%, ipsilateral cu durerea, cu capul înclinat la 45 grade și rotat spre partea afectată cu 30-40 grade) este eficientă în cel puțin o treime din cazuri [62-64]. Se pare că aceasta bolchează regiunea fosetei ganglionului pterigopalatin (sfenopalatin). Folosirea lidocainei s-a bazat pe observația timpurie că, în stoparea atacurilor de cefalee “cluster” cocaina este eficientă, deși este greu de determinat dacă efectul clinic al cocainei pentru a stopa atacurile [65] este determinat de proprietățile sale anestezice sau euforizante.

Foarte recent, octreotidul  in doza de 100 μg administrat subcutan s-a dovedit eficient în tratamentul atacului din cefaleea “cluster”, într-un studiu dublu-orb, placebo-controlat [66], confirmând constatările anterioare asupra eficacității administrării parenterale  a somatostatinei în cefaleea “cluster” [67].

Tabelul 5 recomandările de tratament pentru cefaleea “cluster”, hemicrania paroxistică și sindromul SUNCT

                                 Tratament de electie

Terapie           cefalee cluster                 hemicranie paroxistica          sindrom SUNCT

Acute                        oxygen100%, 15 l/min (A)                        fără                                                       fără

                                 Sumatriptan 6 mg s.c. (A)

                                 Sumatriptan 20 mg intranazal (A)

                                 Zolmitriptan 5 mg intranazal (A/B)

                                 Zolmitriptan 10 mg intranazal (A/B)

                                 Zolmitriptan 10 mg oral (B)

                                 Zolmitriptan 5 mg oral (B)

                                 Lidocaina intranazal (B)

                                 Octreotid (B)

Preventative             Verapamil (A)                                          Indomethacin (A)                                      Lamotrigina (C)

                                 Steroizi(A)                                                Verapamil (C)                                                                                                                             

                                 Carbonat de litiu (B)                                 AINS(C)

                                  Metilsergida(B)

                                 Topiramate (B)

                                  Ergotamin tartrat (B)

                                  Acid valproic  (C)

                                  Melatonina (C)

                                  Baclofen (C)

Pentru dozele exacte vezi textul (A = eficient, B =probabil eficient, C = posibil eficient

Tratamentul medicamentos de prevenție

Importanța unui tratament profilactic eficient nu trebuie ignorată. Deoarece mare parte a pacienților au între 1-8 atacuri cu durată scurtă pe zi, încercările repetate de a folosi medicație pentru a le stopa poate să ducă la exces medicamentos și toxicitate. Scopul primar al terapiei de prevenție este de a determina o supresie a atacurilor și de a menține remisiunea peste durata presupusă pentru o perioada “cluster”.

Verapamilul în doză zilnică de 240-960 mg este considerat de elecție în profilaxia cefaleei “cluster” periodice sau cronice [11, 68], deși sunt disponibile puține studii dublu-orb placebo-controlate. Studiile controlate care au comparat verapamilul și litiul cu placebo au demonstrat eficacitatea ambelor substanțe, cu un debut mai rapid al acțiunii în cazul verapamilului [69]. Comparația între verapamil 360 mg și placebo, a aratat deasemenea superioritatea verapamilului [70]. În unele cazuri poate fi necesară o doză zilnică mai mare de 720 mg [11,71]. Sunt necesare evaluări electrocardiografice (ECG) pentru a evalua creșterea timpului de conducere cardiacă refelectată în alungirea intervalului PR [72]. Uneori ECG-ul poate fi necesar datorită efectelor inotrop negative ale verapamilului. Efectele secundare ale verapamilului sunt bradicardia, edeme gambiere, constipație, tulburări gastrointestinale, hiperplazie gingivală [73] și cefalee surdă. Însă este bine tolerat în general și poate fi folosit în combinație cu sumatriptan, ergotamina, corticosteroizi și alte substanțe folosite în profilaxie. Nu există date clare despre doza optimă de verapamil. O creștere a dozei cu 80 mg la fiecare 14 zile este recomandată, eficiența maximă fiind la 2-3 săptămâni de la inițierea tratamentului. Atât comprimatele standard cât și cele cu eliberare prelungită sunt utile, însă nu au existat studii clinice care să le compare eficacitatea. În primele două saptămâni de tratament cu verapamil este admisă de către unii clinicieni și administrarea de corticosteroizi.

Nu există studii adecvate randomizate, placebo-controlate pentru uzul corticosteroizilor în cefaleea cluster. Câteva studii deschise și serii de cazuri au fost publicate și revizuite de Ekborn și Hardebo [19]. Toate studiile deschise au demonstrat bine-cunoscută eficiență a steroizilor administrați în diferite scheme terapeutice (30 mg prednison/zi sau chiar mai mult, 2x4 mg dexametazona/zi). Acestea sunt opțiuni terapeutice foarte eficiente, care suprimă rapid atacurile până ce intră în acțiune un medicament cu durată lungă de acțiune. Unii pacienți nu prezintă atacuri atunci când se află în tratament cu corticosteroizi, în acest caz fiind necesară administrarea continuă. Ca și în cazul verapamilului nu există un regim special de administrare a steroizilor. La începutul tratamentului se poate administra prednison în doze de 60-100 mg o dată pe zi pentru cel puțin 5 zile, apoi se scade doza cu 10 mg în fiecare zi. Aproximativ 70-80% din toți pacienții cu cefalee cluster răspund la tratamentul cu steroizi. Se poate administra și terapie combinată cu steroizi administrați oral și intravenos.

Litiul (carbonatul de litiu) a fost studiat în doze cuprinse între 600-1500 mg în mai mult de 20 de studii deschise, revizuite de Ekborn [75]. O îmbunătățire în cefaleea cluster cronică a apărut în mai mult de 78% din cazuri (63% în cefaleea cluster episodică). Însă un studiu recent placebo-controlat nu a demonstrat același beneficiu al litiului administrat în cefaleea cluster periodică [76], dar un studiu comparativ, transversal, dublu-orb, litiul și verapamilul au avut eficacitate similară (cu îmbunătățire mai rapidă a simptomatologiei după administrarea de verapamil)[69]. Nivelul plasmatic trebuie măsurat și ținut la 0,6-1,2 mmol/l [77]. Este necesar controlul periodic al funcției hepatice, renale și tiroidiene precum și al elecrolitilor. Efectele secundare majore sunt hipertiroidie, tremor și insuficiență renală. Deoarece litiul are o fereastră terapeutică îngustă este recomandat în principal pentru profilaxia cefaleei cluster cronică când alte tratamente sunt ineficiente sau contraindicate. Metilsergida a fost recomandată pentru formele episodice de cefalee “cluster” [19,20,78,79], însă nu există studii clinice dublu-orb, placebo-controlate. Ratele de eficiență fost raportate în studii clinice deschise și revizuite de Ekborn [5]. Numărul de pacienți care au răspuns pozitiv la administrarea de metilsergida variază între 20 și 73%, fiind mai eficientă în formele episodice de cefalee cluster. Dozele folosite în studiile deschise au variat de la 4 la 16 mg. De obicei metilsergida se admninistrează în doză de 4-8 mg zilnic, doza poate fi crescută până la 12 mg (se începe cu 1 mg zi). Metilsergida trebuie utilizată cu precauție când pacienții primesc derivați de ergotamina sau triptani. Deoarece folosirea pe termen lung crește riscul de fibroza pulmonară și retroperitoneală, tratamentul este limitat la 6 luni [80,81]. Medicația antiserotoninergică, cum ar fi pizotifenul (3 mg/zi) și-a demonstrat eficiența în profilaxia cefaleei “cluster’ într-un studiu simplu-orb, pacebo-controlat mai vechi [82]. Pe baza analizei a șapte studii clinice mici s-a concluzionat ca pizotifenul are doar efecte modeste [83], folosirea acestuia fiind limitată de reacțiile sale adverse cum ar fi oboseala și creșterea în greutate. Acidul valproic a fost studiat  în două studii clinice deschise având rezultate acceptabile [84, 85] și într-un studiu controlat în care nu s-au evidențiat diferențe fața de placebo[86]. Aceste studii sugerează că acidul valproic este în general ineficient în cefaleea “cluster”, dar poate fi încercat ca medicație de alegere terțiară în doze zilnice între 5 și 20 mg/kg corp. Studiile deschise arată că topiramatul este eficient în profilaxia cefaleei “cluster” [87-90]. Doza recomandată este de cel puțin 100 mg zilnic, cu doza de inițiere de 25 mg. Reacțiile adverse ale acestuia sunt tulburările cognitive, paresteziile și scăderea în greutate, fiind contraindicat în litiaza renală. În ceea ce privește administrarea intranazală a capsaicinei de partea afectată au fost publicate două studii deschise [91,92] și un studiu dublu-orb, placebo-controlat [93], acestea demonstrand eficacitatea acesteia în cazul a două treimi din pacienți, după administrări repetate. Administrarea intranazală de civamida a demonstrat eficacitate modestă într-un studiu recent dublu-orb, placebo-controlat [94]. De aceste studii susțin că sunt studii orb, acest lucru este greu de realizat având în vedere efectul iritant al administrarii intranazale.

Melatonina în doză de 10 mg, administrată oral și-a dovedit eficiența într-un studiu dublu-orb, placebo-controlat [95], însă în cefaleea “cluster’ refractară nu prezintă eficacitate suplimentară [96].

Nu există dovezi ca baclofenul în doze de 15-30 mg [97], toxina botulinică [98] sau clonidina administrată transdermic [99] au vreun efect în tratamentul profilactic al cefaleei cluster. Deși nu există dovezi concrete care să ateste superioritatea combinațiilor medicamentoase în  tratamentul profilactic al cefaleei cluster, este important de reținut că unii pacienți pot avea un beneficiu mai mare prin administrarea unei combinații medicamentoase decât de pe urma administrării unor doze crescute dintr-un singur medicament [20]. În practica clinică, este foarte des necesară o combinație medicamentoasă, folosind în general, verapamilul (240-480 mg) ca medicație standard  la care se adaugă oricare din medicamentele folosite în profilaxia cefaleei “cluster”, sus menționate. Pe baza consensului la care s-a ajuns la cel de al-X-lea seminar Internațional de Cercetare al Cefaleei, se pot recomanda combinații medicamentoase în cazul pacienților cu cefalee “cluster” refractară la administrarea unui singur medicament [100].

Tratamentul interventional și chirurgical

 S-a observat că blocul anestezic al nervului occipital mare a determinat o reducere semnificativă a atacurilor de cefalee “cluster” la aproximativ două treimi din pacienți [101,102], fiind confirmate observațiile anterioare, fiind însă necesare studii controlate.

De asemenea, injectarea suboccipitală de steroizi cu durată lungă de acțiune s-a demonstrat a fi eficientă în profilaxia cefaleei “cluster”, într-un studiu dublu-orb, placebo-controlat [103, 104]. Dacă toate variantele de tratament medicamentos sunt ineficiente și a fost exclusă o cauză secundară pentru cefaleea “cluster’, opțiunea de tratamentul chirurgical trebuie prezentată pacientului. Procedurile chirurgicale trebuie luate în considerare, însă cu precauție deoarece nu există date pe termen lung disponibile și deoarece ele pot induce nevralgie trigeminală sau anaesthesia dolorosa. Au fost sugerate diferite modalități de prevenție pentru cefaleea “cluster”: aplicațiile de glicerol sau anestezice locale la nivelul cisternei trigeminale a ganglionului Gasser [105]; rizotomia cu radiofrecvența a ganglionului Gasser [106] sau a nervului trigemen [107]; decompresia microvasculară [108]; rezecția sau blocarea nervului pietros superficial [109] sau a ganglionului pterigopalatin [110]. Există, de asemenea raportări de cazuri cu cefalee “cluster” și sindroame înrudite în care tratamentul chirurgical a fost complet ineficient [111-114]. În unele circumstanțe, cefaleea “cluster” cronică trebuie judecată cu precauție, deoarece cursul natural al bolii presupune și perioade de remisiune. Pe de altă parte, există dovezi clare că denervarea trigeminală completă nu este eficientă în prevenirea atacurilor de cefalee cluster sau a simptomelor vegetative [111]. Foarte recent, a fost demonstrată eficiența stimulării cerebrale profunde a hipotalamusului postero-inferior [115, 116] în cazul unor pacienți cu cefalee “cluster” rezistentă la tratament [117-119], fiind publicate recomandări pentru selectarea pacienților ce pot efectua această procedură.

Recomandări

Nivel A de recomandare

Prima opțiune de tratament în atacul de cefalee “cluster” trebuie să fie oxigenoterapia cu oxigen 100% cu flux de 7l/min timp de 15 minute (studii de clasa II) sau injectarea subcutană de sumatriptan 6 mg (studii clinice de clasa I). O alternativă poate fi reprezentată de  sumatriptan în doză de 20 mg, administrat intra-nazal sau zolmitriptan în doză de 5 mg spray intranazal ( fiecare având câte un studiu clinic de clasa I), cu dezavantajul unui timp de intrare în acțiune mai lung și avantajul de a putea trata mai multe atacuri pe parcursul a 24 ore decât cu sumatriptan injectat subcutan.

Profilaxia cefaleei “cluster” trebuie făcută inițial cu verapamil în doză zilnică de cel puțin 240 mg (doza maximă depinde de eficacitate și tolerabilitate, monitorizarea prin ECG fiind obligatorie în cazul în care se cresc dozele). Deși nu sunt diponibile studii clinice de clasa I și II, steroizii sunt în mod clar eficienți în tratamentul cefaleei cluster. Așadar, este recomandată administrarea orală a cel puțin 100 mg metilprednisolon (sau un corticosteroid echivalent) sau 500 mg i.v pe zi timp de cinci zile (cu scăderea progresivă a dozelor).

Nivel B de recomandare

Lidocaina (4%) administrată intranazal și octreotidul (100 microg) administrat subcutan pot fi încercate în tratamentul acut al atacurilor de cefalee “cluster” dacă medicația de nivel A de recomandare este ineficientă sau contraindicată. Administrarea orală de zolmitriptan în doze de 5-10 mg este eficientă în cazul unor pacienți (studiu de clasa I) însă dozele mari pot determina mari reacții adverse și îi pot limita uzul. Metilsergida și litiul reprezintă medicație de alegere secundară în cazul în care verapamilul este ineficient sau contraindicat. Corticosteroizii pot fi utilizați pe perioade scurte când crizele sunt scurte sau pentru a ajuta la stabilirea unei alte medicații. Topiramantul este promițător, însă în acest moment există doar studii deschise. Melatonina este utilă în cazul unor pacienți. Cu excepția litiului, doza maximă depinde de eficiență și tolerabilitate. Tartratul de ergotamina este recomandat pentru profilaxia pe termen scurt (studii de clasa III). În ciuda studiilor de clasa II cu rezultate pozitive, pizotifenul și capsaicina trebuie utilizate doar în cazuri rare datorită efectelor adverse.

Nivel C de recomandare.

Baclofenul administrat în doze de 15-30 mg și acidul valproic au probabil eficiență și pot fi încercate ca medicație de terță-alegere. La majoritatea pacienților cu cefalee “cluster” nu sunt indicate intervențiile chirurgicale. Pacienții cu cefalee “cluster” cronică refractară la tratament trebuie îndrumați către centre cu experiență atât în intervențiile neurodistructive cât și neuromodulatorii pentru a li se prezenta toate alternativele înainte ca intervenția să fie efectuată, această recomandare fiind privită ca o indicație de bună practică clinică (“good practice point”).

Tratamentul hemicraniei paroxistice

 Prin definiție indometacinul în doză zilnică de 225 mg este eficient [121-124], fiind clar superior față de placebo la pacienții cu hemicranie paroxistică tipică [125]. Indometacinul trebuie administrat în trei sau mai multe doze pe zi datorită timpului de înjumătățire de doar 4 ore. Mulți pacienți necesită o doză mare de indometacin doar pe parcursul primelor saptămâni de tratament, apoi  se pot încerca doze mai mici. Foarte rar sunt necesare doze mai mari de 200 mg/zi. Un inhibitor de pompă de protoni trebuie asociat atunci când apar reacții adverse precum tulburări gastrointestinale și sângerare digestivă. Indometacinul administrat intramuscular în doză de 50 mg poate determină încetarea atacului în 30 de minute.

Nu există un alt medicament pentru tratamentul hemicraniei paroxistice cu efecte similare cu ale indometacinului, deși studiile deschise (de clasa IV) evidențiază o eficacitate moderată altor tratamente în cazul în care indometacinul nu este tolerat. Cea mai bună alternativă o reprezintă conform acestor studii deschise, verapamilul [124,126]. Au  fost publicate puține raportări cu rezultate pozitive pentru acetazolamida [127] și antiinflamatoare nesteroidiene (AINS)-piroxicam [128] precum și pentru acid acetilsalicilic [21, 124]. Sumatriptanul administrat subcutan este ineficient [129]. Raportări limitate ale efectelor pozitive al coxibilor au fost considerate nefolositoare din motive de siguranță în ceea ce privește utilizarea acestora pe termen lung [130,131]. Blocul anestezic al nervilor pericranieni [132] pare să fie ineficient deși un membru al grupului de experți a observat răspuns excelent la blocarea anestezică a nervului occipital mare [133].

În concluzie, hemicrania paroxistică trebuie tratată cu indometacin în doze de până la 200 mg (nivel A de recomandare). Ca alternativă de tratament se poate folosi verapamilul și alte AINS (nivel C de recomandare).

Tratamentul sindromului SUNCT

Până nu demult, nu a existat un tratament cunoscut a fi eficient în sindromul SUNCT, incluzând și indometacinul în doze mari sau blocul anestezic [134]. Nu au fost publicate studii controlate, iar raritatea cu care se întâlnește acest sindrom face ca acesta să fie dificilă efectuarea acestor studii. Însă, au fost publicate studii de caz pentru anumite medicamente și recent serii largi de 52 de pacienți dintr-un centru medical, care au dus la definirea sindromului și a posibilităților de tratament. Datorita dizabilității semnificative indusă de SUNCT ar trebui încercate toate opțiunile de tratament.

Dintre toate medicamentele folosite în sindromul SUNCT, lamotrigina este cea mai eficientă [136] acest lucru fiind în concordanță cu studiile de caz precedente [26, 134, 137, 138]. Alte opțiuni de tratament sunt gabapentinul [139,140], topiramatul [141, lidocaina intravenos [142] și fenitoin intravenos [143]. În unele circumstanțe aceste medicamente au fost administrate în combinație.

În concluzie, rezultatele recente ale unor serii de cazuri largi sugerează că lamotrigina este tratamentul de elecție în SUNCT, urmat de topiramat și gabapentin.

Necesitatea de actualizare

Aceste recomandări trebuie să fie reactualizate în 3 ani, în principal în ceea ce privește eficiența noilor tratamente antiepileptice în profilaxia cefaleei cluster precum și în ceea ce privește eficacitatea, tolerabilitatea și rezultatele pe termen lung pentru stimularea hipotalamică.

Conflicte de interes

Ghidurile prezente au fost redactate fără sprijin financiar extern. Autorii au raportat sprijinul financiar după cum urmează: Arne May: Salariu plătit de University Hospital of

Hamburg; onorarii și burse de cercetare oferite de Almirall, AstraZeneca, Bayer Vital, Berlin Chemie, Glaxo-SmithKline, Janssen Cilag, MSD, Pfizer. 

Massimo Leone: Salariu plătit de Istituto Nazionale Neurologico C. Besta; onorarii oferite de GlaxoSmithKline, Almirall, Medtronic.

Judit Afra: Salariu plătit de Hungarian Ministry Health; onorariu plătit de GlaxoSmithKline.

Mattias Linde: Salariu plătit de Swedish government; onorarii plătite de AstraZeneca, GlaxoSmithKline, MSD, Nycomed, Pfizer.

Peter S. Sandor: Salariu plătit de University Hospital of Zurich; onorarii de la AstraZeneca, GlaxoSmithKline, Janssen Cilag, Pfizer, Pharm Allergan.

Stefan Evers: Salariu de la  The government of the State Northrhine-Westphalia; onorarii și burse de cercetare de la Almirall, AstraZeneca, Berlin Chemie, Boehringer,GlaxoSmithKline, Ipsen Pharma, Janssen Cilag, MSD, Pfizer, Novartis, Pharm Allergan, Pierre Fabre.

Peter J. Goadsby: Salariu de la University College of London; onorarii de la Almirall, AstraZeneca, GlaxoSmithKline, MSD, Pfizer, Medtronic, Advanced Bionics.

  

Bibliografie

1. Headache Classification Committee of the International Headache Society. The International Classification of Headache Disorders, 2nd edition. Cephalalgia 2004; 24(Suppl. 1): 1–160.

2. Goadsby PJ, Lipton RB. A review of paroxysmal hemicranias,SUNCT syndrome and other short-lasting

headaches with autonomic feature, including new cases. Brain 1997; 120: 193–209.

3. Rozen TD. Atypical presentations of cluster headache. Cephalalgia 2002; 22: 725–729.

4. Brainin M, Barnes M, Baron JC, et al. Guidance for the preparation of neurological management guidelines by

EFNS scientific task forces – revised recommendations 2004. European Journal of Neurology 2004; 11: 577–581.

5. Olesen J, Tfelt-Hansen P, Welch K. The Headaches, 2nd edn. Philadelphia: Lippincott Williams & Wilkins, 1999.

6. Sjaastad O (ed.). Cluster Headache Syndrome. London: W B Saunders Company Ltd, 1992.

7. May A, Evers S, Straube A, Pfaffenrath V, Diener H. Therapie und Prophylaxe von Cluster Kopfschmerzen

und anderen Trigemino-Autonomen Kopfschmerzen. Uberarbeitete Empfehlungen der Deutschen Migraš neund Kopfschmerzgesellschaft. Nervenheilkunde 2004; 23: 478–490.

8. Sandrini G, Friberg L, Janig W, et al. Neurophysiological tests and neuroimaging procedures în non-acute

headache: guidelines and recommendations. European Journal of Neurology 2004; 11: 217–224.

9. Hannerz J. A case of parasellar meningioma mimicking cluster headache. Cephalalgia 1989; 9: 265–269.

10. Purdy RA, Kirby S. Headaches and brain tumors. Neurologic Clinics 2004; 22: 39–53.

11. Matharu MS, Boes CJ, Goadsby PJ. Management of trigeminal autonomic cephalalgias and hemicrania continua. Drugs 2003; 63: 1637–1677.

12. Ekbom K. Evaluation of clinical criteria for cluster headache with special reference to the classification of the International Headache Society. Cephalalgia 1990; 10: 195–197.

13. D’Alessandro R, Gamberini G, Benassi G, Morganti G, Cortelli P, Lugaresi E. Cluster headache în the Republic of San Marino. Cephalalgia 1986; 6: 159–162.

14. Ekbom K, Ahlborg B, Schele R. Prevalence of migraine and cluster headache în Swedish men of 18. Headache 1978; 18: 9–19.

15. Kudrow L. Cluster Headache, Mechanism and Management, 1st edn. New York: Oxford University Press, 1980.

16. Russell MB. Epidemiology and genetics of cluster headache. Lancet Neurology 2004; 3: 279–283.

17. Sjaastad O, Bakketeig LS. Cluster headache prevalence. Vaga study of headache epidemiology. Cephalalgia 2003; 23: 528–533.

18. Bahra A, May A, Goadsby PJ. Cluster headache: a prospective clinical study with diagnostic implications. Neurology 2002; 58: 354–361.

19. Ekbom K, Hardebo JE. Cluster headache: aetiology, diagnosis and management. Drugs 2002; 62:

61–69.

20. May A. Cluster headache: pathogenesis, diagnosis, and management. Lancet 2005; 366: 843–855.

21. Sjaastad O, Dale I. Evidence for a new (?), treatable headache entity. Headache 1974; 14: 105–108.

22. Dodick DW. Indomethacin-responsive headache syndromes. Current Pain and Headache Reports 2004; 8: 19-26.

23. Broeske D, Lenn N, Cantos E. Chronic paroxysmal hemicrania în a young child: possible relation to ipsilateral

occipital infarction. Journal of Child Neurology 1993; 8: 235–236.

24. De Almeida D, Cunali P, Santos H, Brioschi M, Prandini M. Chronic paroxysmal hemicrania în early childhood: case report. Cephalalgia 2004; 24: 608–609.

25. Sjaastad O, Saunte C, Salvesen R, et al. Shortlasting unilateral neuralgiform headache attacks with conjunctival injection, tearing, sweating, and rhinorrhea. Cephalalgia 1989; 9: 147–156.

26. Matharu MS, Cohen AS, Boes CJ, Goadsby PJ. Shortlasting unilateral neuralgiform headache with conjunctival injection and tearing syndrome: a review. Current Pain and Headache Reports 2003; 7: 308–318.

27. Goadsby PJ, Matharu MS, Boes CJ. SUNCT syndrome or trigeminal neuralgia with lacrimation. Cephalalgia 2001; 21: 82–83.

28. Dodick D, Rozen T, Goadsby P, Silberstein S. Cluster headache. Cephalalgia 2000; 20: 787–803.

29. Goadsby PJ. Pathophysiology of cluster headache: a trigeminal autonomic cephalalgia. Lancet Neurology 2002; 1: 251–257.

30. Nilsson Remahl AI, Laudon Meyer E, Cordonnier C, Goadsby PJ. Placebo response în cluster headache trials: a review. Cephalalgia 2003; 23: 504–510.

31. May A, Leone M. Update on cluster headache. Current Opinion în Neurology 2003; 16: 333–340.

32. Leone M. Chronic cluster headache: new and emerging treatment options. Current Pain and Headache Reports 2004; 8: 347–352.

33. Kudrow L. Response of cluster headache attacks to oxygen inhalation. Headache 1981; 21: 1–4.

34. Fogan L. Treatment of cluster headache. A double-blind comparison of oxygen v air inhalation. Archives of Neurology 1985; 42: 362–363.

35. Ekbom K. Treatment of cluster headache: clinical trials, design and results. Cephalalgia 1995; 15: 33–36.

36. Gallagher RM, Mueller L, Ciervo CA. Analgesic use în cluster headache. Headache 1996; 36: 105–107.

37. Nilsson Remahl AI, Ansjon R, Lind F, Waldenlind E. Hyperbaric oxygen treatment of active cluster headache: a double-blind placebo-controlled cross-over study. Cephalalgia 2002; 22: 730–739.

38. The Sumatriptan Cluster Headache Study Group. Treatment of acute cluster headache with sumatriptan.

New England Journal of Medicine 1991; 325: 322–326.

39. Ekbom K, Monstad I, Prusinski A, Cole JA, Pilgrim AJ, Noronha D. Subcutaneous sumatriptan în the acute treatment of cluster headache: a dose comparison study. The Sumatriptan Cluster Headache Study Group. Acta Neurologica Scandinavica 1993; 88: 63–69.

40. Stovner LJ, Sjaastad O. Treatment of cluster headache and its variants. Current Opinion în Neurology 1995; 8: 243–247.

41. Gregor N, Schlesiger C, Akova-Ozturk E, Kraemer C, Husstedt IW, Evers S. Treatment of cluster headache attacks with less than 6 mg subcutaneous sumatriptan. Headache 2005; 45: 1069–1072.

42. Wilkinson M, Pfaffenrath V, Schoenen J, Diener HC, Steiner TJ. Migraine and cluster headache – their

management with sumatriptan: a critical review of the current clinical experience. Cephalalgia 1995; 15:337– 357.

43. Ekbom K, Krabbe A, Micelli G, et al. Cluster headache attacks treated for up to three months with subcutaneous sumatriptan (6 mg). Sumatriptan Cluster Headache Long-term Study Group. Cephalalgia 1995; 15: 230–236.

44. Goš bel H, Lindner V, Heinze A, Ribbat M, Deuschl G. Acute therapy for cluster headache with sumatriptan: findings of a one-year long-term study. Neurology 1998; 51: 908–911.

45. Paemeleire K, Bahra A, Evers S, Matharu M, Goadsby P. Medication-overuse headache în cluster headache patients. Neurology 2006; 67: 109–113.

46. Dodick DW, Martin VT, Smith T, Silberstein S. Cardiovascular tolerability and safety of triptans: a review of clinical data. Headache 2004; 44(Suppl. 1): S20–S30.

47. Schuh-Hofer S, Reuter U, Kinze S, Einhaupl KM, Arnold G. Treatment of acute cluster headache with 20 mg sumatriptan nasal spray – an open pilot study. Journal of Neurology 2002; 249: 94–99.

48. Van Vliet JA, Bahra A, Martin V, et al. Intranasal sumatriptan în cluster headache: randomized placebocontrolled double-blind study. Neurology 2003; 60: 630– 633.

49. Bahra A, Gawel MJ, Hardebo JE, Millson D, Breen SA, Goadsby PJ. Oral zolmitriptan is effective în the acute treatment of cluster headache. Neurology 2000; 54: 1832– 1839.

50. Cittadini E, May A, Straube A, Evers S, Bussone G, Goadsby P. Zolmitriptan nasal spray is effective în the acute treatment of cluster headache: a double-blind placebo-controlled crossover study. Cephalalgia 2005; 25: 921.

51. Monstad I, Krabbe A, Micieli G, et al. Preemptive oral treatment with sumatriptan during a cluster period. Headache 1995; 35: 607–613.

52. Zebenholzer K, Wober C, Vigl M, Wessely P. Eletriptan for the short-term prophylaxis of cluster headache. Headache 2004; 44: 361–364.

53. Mulder LJ, Spierings EL. Naratriptan în the preventive treatment of cluster headache. Cephalalgia 2002; 22: 815–817.

54. Horton B, Ryan R, Reynolds J. Clinical observations of the use of E.C. 110, a new agent for the treatment of headache. Mayo Clinic Proceedings 1948; 23: 104–108.

55. Kunkle EC, Pfieffer J, Wilhoit WM, Hamrick J. Recurrent brief headache în cluster pattern. Transactions of the American Neurological Association 1952; 27: 240–243.

56. Friedman AP, Mikropoulos HE. Cluster headaches. Neurology 1958; 8: 653–663.

57. Graham JR, Malvea BP, Gramm HF. Aerosol ergotamine tartrate for migraine and Horton’s syndrome. New England Journal of Medicine 1960; 263: 802–804.

58. Ekbom K, Krabbe AE, Paalzow G, Paalzow L, Tfelt- Hansen P, Waldenlind E. Optimal routes of administration of ergotamine tartrate în cluster headache patients. A pharmacokinetic study. Cephalalgia 1983; 3: 15–20.

59. Andersson PG, Jespersen LT. Dihydroergotamine nasal spray în the treatment of attacks of cluster headache. A double-blind trial vs. placebo. Cephalalgia 1986; 6: 51–54.

60. Magnoux E, Zlotnik G. Outpatient intravenous dihydroergotamine for refractory cluster headache. Headache 2004; 44: 249–255.

61. Ekbom K. Ergotamine tartrate orally în Horton’s histaminic cephalalgia (also called Harris’s ciliary neuralgia). Acta Psychiatrica Scandinavica 1947; 46: 106.

62. Robbins L. Intranasal lidocaine for cluster headache [see comments]. Headache 1995; 35: 83–84.

63. Mills TM, Scoggin JA. Intranasal lidocaine for migraine and cluster headaches. Annals of Pharmacotherapy 1997; 31: 914–915.

64. Markley HG. Topical agents în the treatment of cluster headache. Current Pain and Headache Reports 2003; 7: 139–143.

65. Costa A, Pucci E, Antonaci F, et al. The effect of intranasal cocaine and lidocaine on nitroglycerin-induced attacks în cluster headache. Cephalalgia 2000; 20: 85–91.

66. Matharu MS, Levy MJ, Meeran K, Goadsby PJ. Subcutaneous octreotide în cluster headache: Randomized placebo-controlled double-blind crossover study. Annals of Neurology 2004; 56: 488–494.

67. Sicuteri F, Geppetti P, Marabini S, Lembeck F. Pain relief by somatostatin în attacks of cluster headache. Pain 1984; 18: 359–365.

68. May A. Headaches with (ipsilateral) autonomic symptoms. Journal of Neurology 2003; 250: 1273–1278.

69. Bussone G, Leone M, Peccarisi C, et al. Double blind comparison of lithium and verapamil în cluster headache prophylaxis. Headache 1990; 30: 411–417.

70. Leone M, D’Amico D, Frediani F, et al. Verapamil în the prophylaxis of episodic cluster headache: a double-blind study vs. placebo. Neurology 2000; 54: 1382–1385.

71. Gabai IJ, Spierings EL. Prophylactic treatment of cluster headache with verapamil. Headache 1989; 29: 167–168.

72. Cohen A, Matharu M, Goadsby P. ECG abnormalities on verapamil în cluster headache. Cephalalgia 2005; 25: 1200.

73. Matharu MS, van Vliet JA, Ferrari MD, Goadsby PJ. Verapamil induced gingival enlargement în cluster headache. Journal of Neurology, Neurosurgery and Psychiatry 2005; 76: 124–127.

74. Mir P, Alberca R, Navarro A, et al. Prophylactic treatment of episodic cluster headache with intravenous bolus of methylprednisolone. Neurological Science 2003; 24: 318–321.

75. Ekbom K. Lithium for cluster headache: review of the literature and preliminary results of long-term treatment. Headache 1981; 21: 132–139.

76. Steiner TJ, Hering R, Couturier EGM, Davies PTG, Whitmarsh TE. Double-blind placebo-controlled trial of lithium în episodic cluster headache. Cephalalgia 1997; 17: 673–675.

77. Manzoni GC, Bono G, Lanfranchi M, Micieli G, Terzano MG, Nappi G. Lithium carbonate în cluster headache: assessment of its short- and long-term therapeutic efficacy. Cephalalgia 1983; 3: 109–114.

78. Curran D, Hinterberger H, Lance J. Methysergide. Research and Clinical Studies în Headache 1967; 1: 74–122.

79. Dodick DW, Capobianco DJ. Treatment and management of cluster headache. Current Pain and Headache Reports 2001; 5: 83–91.

80. Graham J, Suby H, LeCompte P, Sadowsky N. Fibrotic disorders associated with methysergide therapy for headache. New England Journal of Medicine 1966; 270:67–72.

81. Muller R, Weller P, Chemaissani A. Pleural fibrosis as a side effect of years-long methysergide therapy. Deutsche Medizinische Wochenschrift 1991; 116: 1433–1436.

82. Ekbom K. Prophylactic treatment of cluster headache with a new serotonin antagonist, BC 105. Acta Neurologica Scandinavica 1969; 45: 601–610.

83. Speight TM, Avery GS. Pizotifen (BC-105): a review of its pharmacological properties and its therapeutic efficacy în vascular headaches. Drugs 1972; 3: 159–203.

84. Gallagher RM, Mueller LL, Freitag FG. Divalproexsodium în the treatment of migraine and cluster headaches. Journal of the American Osteopathic Association 2002; 102: 92–94.

85. Hering R, Kuritzky A. Sodium valproate în the treatment of cluster headache: an open clinical trial. Cephalalgia 1989; 9: 195–198.

86. El Amrani M, Massiou H, Bousser MG. A negative trial of sodium valproate în cluster headache: methodological  issues. Cephalalgia 2002; 22: 205–208.

87. McGeeney BE. Topiramate în the treatment of cluster headache. Current Pain and Headache Reports 2003; 7: 135–138.

88. Forderreuther S, Mayer M, Straube A. Treatment of cluster headache with topiramate: effects and side-effects în five patients. Cephalalgia 2002; 22: 186–189.

89. Rozen TD. Antiepileptic drugs în the management of cluster headache and trigeminal neuralgia. Headache 2001; 41(Suppl. 1): 25–33.

90. Leone M, Dodick D, Rigamonti A, et al. Topiramate în cluster headache prophylaxis: an open trial. Cephalalgia 2003; 23: 1001–1002.

91. Sicuteri F, Fusco BM, Marabini S, et al. Beneficial effect of capsaicin application to the nasal mucosa în cluster headache. Clinical Journal of Pain 1989; 5: 49–53.

92. Fusco BM, Marabini S, Maggi CA, Fiore G, Geppetti P. Preventative effect of repeated nasal applications of capsaicin în cluster headache. Pain 1994; 59: 321–325.

93. Marks DR, Rapoport A, Padla D, et al. A double-blind placebo-controlled trial of intranasal capsaicin for cluster headache. Cephalalgia 1993; 13: 114–116.

94. Saper JR, Klapper J, Mathew NT, Rapoport A, Phillips SB, Bernstein JE. Intranasal civamide for the treatment of episodic cluster headaches. Archives of Neurology 2002; 59: 990–994.

95. Leone M, D’Amico D, Moschiano F, Fraschini F, Bussone G. Melatonin vs. placebo în the prophylaxis of cluster headache: a double-blind pilot study with parallel groups. Cephalalgia 1996; 16: 494–496.

96. Pringsheim T, Magnoux E, Dobson CF, Hamel E, Aube M. Melatonin as adjunctive therapy în the prophylaxis of cluster headache: a pilot study. Headache 2002; 42: 787–792.

97. Hering-Hanit R, Gadoth N. The use of baclofen în cluster headache. Current Pain and Headache Reports 2001; 5: 79–82.

98. Evers S, Rahmann A, Vollmer-Haase J, Husstedt IW. Treatment of headache with botulinum toxin A – a review according to evidence-based medicine criteria. Cephalalgia 2002; 22: 699–710.

99. Leone M, Attanasio A, Grazzi L, et al. Transdermal clonidine în the prophylaxis of episodic cluster headache: an open study. Headache 1997; 37: 559–560.

100. Tfelt Hansen P. Prophylactic pharmacotherapy of cluster headache. In: Olesen J, Goadsby P, eds. Cluster Headache and Related Conditions. Oxford, New York: Oxford University Press, 1999: 257–263.

101. Anthony M. Arrest of attacks of cluster headache by local steroid injection of the occipital nerve. In: Rose C, ed. Migraine. Basel: Karger, 1985: 169–173.

102. Peres MF, Stiles MA, Siow HC, Rozen TD, Young WB, Silberstein SD. Greater occipital nerve blockade for

cluster headache. Cephalalgia 2002; 22: 520–522.

103. Ambrosini A, Vandenheede M, Rossi P, et al. Suboccipital injection with a mixture of rapid- and longacting

steroids în cluster headache: a double-blind placebo-controlled study. Pain 2005; 118: 92–96.

104. Magnoux E. Greater occipital nerve blockade for cluster headache. Cephalalgia 2004; 24: 239.

105. Ekbom K, Lindgren L, Nilsson BY, Hardebo JE, Waldenlind E. Retro-Gasserian glycerol injection în the treatment of chronic cluster headache. Cephalalgia 1987; 7: 21–27.

106. Taha JM, Tew JM Jr. Long-term results of radiofrequency rhizotomy în the treatment of cluster headache. Headache 1995; 35: 193–196.

107. Ford RG, Ford KT, Swaid S, Young P, Jennelle R. Gamma knife treatment of refractory cluster headache. Headache 1998; 38: 3–9.

108. Lovely TJ, Kotsiakis X, Jannetta PJ. The surgical management of chronic cluster headache. Headache 1998; 38: 590–594.

109. Onofrio BM, Campbell JK. Surgical treatment of chronic cluster headache. Mayo Clinic Proceedings 1986; 61: 537–544.

110. Sanders M, Zuurmond WW. Efficacy of sphenopalatine ganglion blockade în 66 patients suffering from cluster headache: a 12- to 70-month follow-up evaluation. Journal of Neurosurgery 1997; 87: 876–880.

111. Matharu MS, Goadsby PJ. Persistence of attacks of cluster headache after trigeminal nerve root section. Brain 2002; 125: 976–984.

112. Black D, Dodick DW. Two cases of medically and surgically intractable SUNCT: a reason for caution and an argument for a central mechanism. Cephalalgia 2002; 3: 201–204.

113. Jarrar RG, Black DF, Dodick DW, Davis DH. Outcome of trigeminal nerve section în the treatment of chronic cluster headache. Neurology 2003; 60: 1360–1362.

114. Donnet A, Valade D, Regis J. Gamma knife treatment for refractory cluster headache: prospective open trial. Journal of Neurology, Neurosurgery and Psychiatry 2005; 76: 218–221.

115. Leone M, Franzini A, Bussone G. Stereotactic stimulation of posterior hypothalamic gray matter în a patient

with intractable cluster headache. New England Journal of Medicine 2001; 345: 1428–1429.

116. Franzini A, Ferroli P, Leone M, Broggi G. Stimulation of the posterior hypothalamus for treatment of chronic

intractable cluster headaches: first reported series. Neurosurgery 2003; 52: 1095–1101.

117. Leone M, Franzini A, Broggi G, May A, Bussone G. Long-term follow-up of bilateral hypothalamic stimulation for intractable cluster headache. Brain 2004; 127: 2259–2264.

118. Schoenen J, Di Clemente L, Vandenheede M, et al. Hypothalamic stimulation în chronic cluster headache: a pilot study of efficacy and mode of action. Brain 2005.

119. May A, Leone M, Boecker H, et al. Hypothalamic deep brain stimulation în PET. Journal of Neuroscience 2006; 26: 3589–3593.

120. Leone M, May A, Franzini A, et al. Deep brain stimulation for intractable chronic cluster headache: proposals for patient selection. Cephalalgia 2004; 24: 934–937.

121. Sjaastad O, Stovner LJ, Stolt Nielsen A, Antonaci F, Fredriksen TA. CPH and hemicrania continua: requirements of high indomethacin dosages – an ominous sign? Headache 1995; 35: 363–367.

122. Sjaastad O, Apfelbaum R, Caskey W, et al. Chronic paroxysmal hemicrania (CPH). The clinical manifestations. A review. Uppsala Journal of Medical Sciences. Supplement 1980; 31: 27–33.

123. Boes CJ, Dodick DW. Refining the clinical spectrum of chronic paroxysmal hemicrania: a review of 74 patients. Headache 2002; 42: 699–708.

124. Evers S, Husstedt IW. Alternatives în drug treatment of chronic paroxysmal hemicrania. Headache 1996; 36: 429– 432.

125. Matharu MS, Cohen AS, Frackowiak RS, Goadsby PJ. Posterior hypothalamic activation în paroxysmal hemicrania. Annals of Neurology 2006; 59: 535–545.

126. Shabbir N, McAbee G. Adolescent chronic paroxysmal hemicrania responsive to verapamil monotherapy. Headache 1994; 34: 209–210.

127. Warner JS, Wamil AW, McLean MJ. Acetazolamide for the treatment of chronic paroxysmal hemicrania. Headache 1994; 34: 597–599.

128. Sjaastad O, Antonaci F. A piroxicam derivative partly effective în chronic paroxysmal hemicrania and hemicrania continua. Headache 1995; 35: 549–550.

129. Dahlof C. Subcutaneous sumatriptan does not abort attacks of chronic paroxysmal hemicrania (CPH). Headache 1993; 33: 201–202.

130. Lisotto C, Maggioni F, Mainardi F, Zanchin G. Rofecoxib for the treatment of chronic paroxysmal hemicrania. Cephalalgia 2003; 23: 318–320.

131. Mathew N, Kailasam J, Fischer A. Responsiveness to celecoxib în chronic paroxysmal hemicrania. Neurology 2000; 55: 316.

132. Antonaci F, Pareja JA, Caminero AB, Sjaastad O. Chronic paroxysmal hemicrania and hemicrania continua: anaesthetic blockades of pericranial nerves. Functional Neurology 1997; 12: 11–15.

133. Afridi S, Shields K, Bhola R, Goadsby P. Greater occipital nerve injection în primary headache syndromes – prolonged effects from a single injection. Pain 2006; 26:126–129.

134. Pareja JA, Caminero AB, Sjaastad O. SUNCT syndrome: diagnosis and treatment. CNS Drugs 2002; 16: 373–383.

135. Cohen A, Matharu M, Goadsby P. Revisiting the International Headache Society Criteria for SUNCT and

SUNA: a case series of 52 patients. Cephalalgia 2005; 25: 1194.

136. Cohen A, Matharu M, Goadsby P. Suggested guidelines for treating SUNCT and SUNA. Cephalalgia 2005; 25: 1200.

137. D’Andrea G, Granella F, Cadaldini M. Possible usefulness of lamotrigine în the treatment of SUNCT syndrome. Neurology 1999; 53: 1609.

138. D’Andrea G, Granella F, Ghiotto N, Nappi G. Lamotrigine în the treatment of SUNCT syndrome. Neurology 2001; 57: 1723–1725.

139. Hunt CH, Dodick DW, Bosch EP. SUNCT responsive to gabapentin. Headache 2002; 42: 525–526.

140. Porta-Etessam J, Benito-Leon J, Martinez-Salio A, Berbel A. Gabapentin în the treatment of SUNCT syndrome. Headache 2002; 42: 523–524.

141. Matharu MS, Boes CJ, Goadsby PJ. SUNCT syndrome: prolonged attacks, refractoriness and response to topiramate. Neurology 2002; 58: 1307.

142. Matharu MS, Cohen AS, Goadsby PJ. SUNCT syndrome responsive to intravenous lidocaine. Cephalalgia

2004; 24: 985–992.

143. Schwaag S, Frese A, Husstedt IW, Evers S. SUNCT syndrome: the first German case series. Cephalalgia 2003;23: 398–400.

 


eMedic.ro     |     laAnunt.ro     |     laExecutareSilita.ro     |     laHotel.ro     |     laZiar.ro     |     la-Facultate.ro     |     la-Firma.ro     |     la-Mall.ro     |     la-Masa.ro     |     la-Televizor.ro     |     Spune-ti parerea.ro

la-Romania.ro     |     la-AlbaIulia.ro     |     la-Alexandria.ro     |     la-Arad.ro     |     la-Bacau.ro     |     la-BaiaMare.ro     |     la-Balti.ro     |     la-Barlad.ro     |     la-Bistrita.ro     |     la-Botosani.ro     |     la-Braila.ro     |     la-Brasov.ro     |     la-Bucuresti.ro     |     la-Buzau.ro     |     la-Calarasi.ro     |     la-Chisinau.ro     |     la-ClujNapoca.ro     |     la-Constanta.ro     |     la-Craiova.ro     |     la-Deva.ro     |     la-DrobetaTurnuSeverin.ro     |     la-Focsani.ro     |     la-Galati.ro     |     la-Giurgiu.ro     |     la-Hunedoara.ro     |     la-Iasi.ro     |     la-Medias.ro     |     la-MiercureaCiuc.ro     |     la-Onesti.ro     |     la-Oradea.ro     |     la-PiatraNeamt.ro     |     la-Pitesti.ro     |     la-Ploiesti.ro     |     la-RamnicuSarat.ro     |     la-RamnicuValcea.ro     |     la-Resita.ro     |     la-Roman.ro     |     la-SatuMare.ro     |     la-SfantuGheorghe.ro     |     la-Sibiu.ro     |     la-Slatina.ro     |     la-Slobozia.ro     |     la-Suceava.ro     |     la-Targoviste.ro     |     la-TarguJiu.ro     |     la-TarguMures.ro     |     la-Timisoara.ro     |     la-Tulcea.ro     |     la-Turda.ro     |     la-Vaslui.ro     |     la-Zalau.ro

eSante.ro     |     Journaux.ro     |     laTele.ro     |     Magasins.ro     |     Medecin.ro     |     Universites.ro

©2013