LaMedic.ro      


Fondat 2006     |                     Site dedicat informarii medicale.                   |     


   Acasă  |  Semne/Simptome Boli  |  Unitati medicale  |  Medicamente  |  Articole  |  Legislație  |  Links  |  Analize medicale  |  Forum  Mall Anunturi  Contact

Afecțiuni produse prin deficit iodat  (IDD)

Ministerul Sănătății

 

Afecțiunile produse prin deficit iodat  (IDD) includ totalitatea efectelor carenței iodate asupra proceselor de creștere și diferențiere la populația expusă ce pot fi prevenite asigurând acesteia un aport normal de iod.

IDD continuă să rămână la începutul secolului XXI cea mai frecventă cauză de retard mental evitabil, afectând pe plan mondial circa 1,5 miliarde de locuitori din 130 de țări. Numai 10% din efectele deficitului iodat sunt vizibile: gușa și cretinismul endemic . Cel puțin 90% dintre consecințele carenței iodate  rămân larvate, cea mai importantă fiind afectarea cerebrală cu diverse grade de severitate.

Gușa endemică există în diferite forme în zonele cu deficit geoclimatic de Iod . Repartiția pe sexe F/B pentru gușile cu eutiroidie este de aproximativ 5:1.

Carența iodată (aport iodat sub 50μg/zi) constituie cea mai frecventă cauză a gușilor cu eutiroidie. Când aportul scade sub 25μg/zi, hipotiroidismul congenital (HC) este frecvent. În condițiile unui deficit iodat sever (aport <20μg/zi) apare cretinismul endemic (1). Gușă este endemică când peste 5% dintre elevii de 6-12 ani dintr-o comunitate au volum tiroidian mărit clinic si ultrasonografic.         

Studiul populațional din anul 2001 din România arată că prevalența gușii la elevii de 6-16 ani se situa între 6,4-31,8%.

Scopul ghidului. Stipulează recomandările de diagnostic, tratament și monitorizare în  conformitate cu recomandările forurilor internaționale.

Specialități clinice implicate. Medicină de familie, medicină preventivă, endocrinologie, endocrinopediatrie și chirurgie endocrină.

Populația-țintă. Populația sensibilă la deficitul iodat din zonele endemice, respectiv copiii, gravidele, mamele care alăptează și pacienții cu gușă endemică de pe  teritoriul României.

CUPRINS

·         Aportul iodat

·         Spectrul clinic și severitatea IDD

·         Diagnostic

·         Protocol terapeutic

·         Monitorizare IDD

·         Riscurile implementării ghidului

·         Efectele secundare ale profilaxiei iodate

Aportul iodat.

Aportul iodat normal se situează între 150-300μg/zi. În anumite condiții fiziologice considerate perioade critice (vârsta 0-3 ani importantă pentru neurogeneză, pubertate, sarcină, lactație), necesarul de iod al organismului crește.

 Tabel 1.  Necesarul fiziologic de iod recomandat de OMS/ICCIDD/UNICEF :

Grupe de vârstă

Aportul zilnic recomandat μgI/zi)

Concentrația IU recomandată (μg/l)

Nou-născuți,

Sugari (5-12 luni)

Copil mic (1-3 ani)

Preșcolari (4-6 ani)

Copii 6-12 ani

Adolescenți și adulți

Sarcină și lactație

90

90

90

90

120

150

200

150

180-220

180-220

180-220

100-200

100-200

200-300

Spectrul clinic si severitatea IDD. Aportul inadecvat de iod determină tulburări clinico-funcționale și anomalii de dezvoltare severe:

Tabel 2. Spectrul clinic al sindroamelor prin deficit iodat (IDD) (6)

Făt

Avort spontan

Făt mort „in utero”

Malformații congenitale

Mortalitate perinatală crescută

Cretinism endemic

Retard psihomotor

Nou-născut

Gușă

Hipotiroidism neonatal

Retard mental endemic

Creșterea sensibilității tiroidei la radiații nucleare

Copil și adolescent

Gușă

Hipotiroidism subclinic

Deficit mental

Întârzierea creșterii

Creșterea susceptibilității tiroidei la radiații nucleare

Adult

Gușa endemică și complicațiile ei

Hipotiroidism

Deficit mental

Hipertiroidism spontan la vârstnic

Hipertiroidism iod-indus

Creșterea susceptibilității tiroidei la radiații nucleare

  

Parametrii care definesc severitatea carenței iodate sunt:

Tab.3 Criteriile de clasificare a severității IDD

Variabile

Lotul de studiu

Deficit iodat ușor

Deficit iodat mediu

Deficit iodat sever

Prevalența gușii %

Elevi

5.0-19.9

20-29.9

>30.0

Frecvența VT>P97 US

Elevi

5.0-19.9

20-29.9

>30.0

Mediana IU(μg/l)

Elevi

50-99

20-49

<20

Mediana conținutului de iod în laptele matern (μg/l)

Mame care alăptează (ziua 5 postpartum)

35-50

20-36

<20

Mediana IU (μg/l)

Nou-născut

35-50

15-35

<15

Frecvența TSH>5 mU/l în sângele capilar %

Nou-născut

3.0-19.9

20.0-39.9

≥40

Mediana Tg (ng/ml ser)

Elevi și adulți

10.0-19.9

20.0-39.9

≥40

 

A. DIAGNOSTICUL  GUȘII   ENDEMICE.

Diagnosticul clinic

Anamneza indică proveniența dintr-o zonă cu carență iodată, prezența antecedentelor heredocolaterale de gușă, utilizarea substanțelor gușogene, multiparitatea.

Examenul clinic decelează semne și simptome clinice precum: disfagie , disconfort  în regiunea  cervicală  anterioară, disfonie intermitentă, dispnee  inspiratorie  sau la modificări ale poziției capului, prezenta gusii, sindrom Claude Bernard Horner în cazul gușilor voluminoase, circulație colaterală venoasă toracică sau/și cervicală.

O gușă se apreciază prin: a) mărime; b) circumferința gâtului; c) aspect (difuză, nodulară); d) caractere: consistență, localizare (cervicală, intratoracică); e) mobilitate la deglutiție; f) complicații locale.

Tabel 6. Clasificarea revizuită a gușii , OMS/UNICEF/ICCIDD (13)

Gradul gușii

Descriere palpatorie

Gradul 0

Gușă nepalpabilă și invizibilă

Gradul 1

Gușă palpabilă, dar invizibilă când gâtul se află în poziție normală (tiroida nu este vizibil mărită). Noduli tiroidieni într-o tiroidă de dimensiuni normale.

Gradul 2

Gușă vizibilă la deglutiție (cu gâtul în poziție normală) și palpabilă.

      Diagnosticul pozitiv se bazează pe

a) Modificările biochimice:

1. Analizele hormonologice (T4 și FT4 sunt normale sau scăzute, nivelul T3 seric este normal sau crescut,  TSH este normal sau crescut, raportul T3/T4 este modificat în favoarea T3) apreciază status-ul funcțional tiroidian sau completează diagnosticul

2.      Excreția iodului urinar (I127) este scăzută.

3.      Tg poate fi crescută nespecific

4.      Ac.anti Tg și ATPO sunt de obicei absenți. Se dozează întotdeauna în prezența hipoechogenității US

b) Modificările paraclinice

1. Ecografia tiroidei arată VT>P97, prezența de nodularizări, modificări de ecogenitate, modificări de vascularizație, prezența de micro/ macro calcificări;

2.      Puncția biopsiei cu ac subțire ecoghidată (examen citologic) este indicată în investigarea nodulilor solitari suspecți.

3.       Scintigrafia tiroidei cu Tc99 sau I123 evidențiază distribuție inomogenă a izotopului, noduli suspecți de malignitate sau autonomie a nodulilor (scintigramă cu supresie). Este contraindicată la gravide.

4.      Captarea radioiodului (RAIU): crescută și uneori supresibilă prin administrarea de HT.  Carența iodată face ca tiroida subiecților din zona afectată să fie avidă de iod

5.      Examenul ORL evidențiază pareză recurențială prin compresia nervilor laringei în gușile mari

6.      Examenul radiologic al esofagului/traheei arată compresie în gușile voluminoase

7.      Examinarea CT arată raporturile cu organele din vecinătate în gușile voluminoase endotoracice/suspiciunea de malignitate

În caz de accident nuclear, crește riscul iraderii și dezvoltării cancerului tiroidian.

ALGORITM DE DIAGNOSTIC ÎN GUȘA SIMPLĂ

Clinic: anamneza, examen obiectiv

Diagnostic in vivo:

·         Ecografie → hipoechogenitate difuză→ anticorpi antitiroidieni

          →alte aspecte

·         Scintigrafie (facultativ)

   → noduli suspecți (malignitate) → puncție tiroidiană

→ suspiciune de autonomie        → scintigramă cu supresie

·         Diagnostic radiologic (facultativ) - complicații mecanice ev. CT - guși retrosternale.

Diagnostic in vitro:

·         TSH , FT4, EV. FT3 → perturbări funcționale tiroidiene

                            → completarea diagnosticului.

Determinarea ioduriei (facultativ)

Diagnostic diferențial

Se face cu:

1.      Hipertiroidiile (când sunt prezente tulburările vegetative)

2.      Tiroidita Hashimoto (clinic, ecografic, imunologic)

3.      Cancerul tiroidian (clinic, ecografic, scintigrafic, citologic)

4.      Tiroidită subacută (clinic, ecografic, biologic)

5.      Adenomul tiroidian (clinic, ecografic, scintigrafic, citologic)

6.      Gușile prin dishormonogeneză.

Nodulii unei guși asociate cu tulburări prin deficit de iod (IDD) nu pot fi diferențiați de cancerul tiroidian având ca bază rezultatele unui examen fizic. Hipotiroidismul  secundar deficitului de Iod  trebuie să fie diferențiat de boala Hashimoto sau de tiroidita  subacută. Cretinismul endemic neurologic (CEN) major cu gușă se diferențiază greu de sindroamele Pendred (testul la perclorat). CEN major fără gușă trebuie diferențiat de sechelele encefalopatiei cronice infantile sau oligofreniile de alte cauze.

Cretinismul endemic mixedematos (CEM) are tabloul clinic identic cu cel al mixedemului congenital sporadic. Datele anamnestice, epidemiologice și valoarea IU tranșează diagnosticul.

Complicațiile gușii endemice

a) Mecanice, cea mai frecventă fiind deviația și compresia traheală, esofagiană, recurențială, a simpaticului cervical, a carotidei comune sau a vaselor și limfaticelor din regiunea cervico-toracică, distensia venoasă si  apariția circulației venoase colaterale toracice

      b) Funcționale, cu hipo/hipertiroidizare. Hipotiroidismul este adesea dificil de demonstrat: T4 și FT4 seric sunt  frecvent scăzute FT3 poate fi crescut în gușile cu hipertiroidie, concentrația TSH crescută (sau supresata în hipertiroidie), iar captarea tiroidiană de I131 este crescută (>50% la 24 ore) la subiecții clinic eutiroidieni rezidenți în regiunea gușogenă. Scintigrafia tiroidei cu Tc99 sau I123 evidențiază heterogenitatea marcată a gușilor și prezența unor noduli „reci” sau hiperfuncționali.

      c) Inflamatorii: strumita

      d) Degenerative: nodularizări, hemoragii hialinizări, calcifieri.

      e) Malignizare Prezența nodulilor duri poate sugera prezența cancerului tiroidian. Creșterea numărului absolut de cancere tiroidiene în zonele endemice rămâne controversată.

 B.PROTOCOL TERAPEUTIC ÎN GUȘA  ȘI CRETINISMUL ENDEMIC

                      1.Tratamentul pofilactic

            Constă în corectarea deficitului de iod prin suplimentarea iodată cu sare iodată si/sau tablete iodate.

                      În  anul 2002 a intrat în vigoare în România legislația privind iodarea universală a sării ce prevede iodarea sării destinate consumului uman cu 34±8,5mg KI/Kg sare( 40-50mg KIO3/Kg sare), aplicată cu caracter obligator în industria alimentară la iodarea pâinii din anul 2004. În zonele endemice este necesară și suplimentarea  prin administrarea de tablete iodate la gravide și în perioada de lactație.

Indicații: în regiunile cu carență marcată de iod la copii, adolescenți (în special la pubertate), gravide, mame care alăptează.

Doze. La copiii până la 10 ani: 100 μg iod/zi, copii peste 10 ani și adulți: 150-200 μg iod/zi  (sau 1,5 mg iod/săptămână), gravide și lehuze: 250 μm/zi.

Profilaxia recidivei postoperatorii: 100-200 μg iod/zi (bont tiroidian restant de volum adecvat, în absența tireopatiilor autoimune); după radioiodoterapie: iod 100-200 μg/zi la pacienții eutiroidieni  fără boală tiroidiană autoimună.

    2 Tratament curativ .

Alternative:

·          terapie medicamentoasă (hormoni tiroidieni, iod sau combinații),

·          tratament chirurgical

·         radioiodoterapie.

    a)  Terapia medicamentoasă.

                     Scop: reducerea volumului gușii; se aplică în primul rând în gușile endemice difuze cu eutiroidie.

                    Levotiroxina inhibă eliberarea de TSH.

                    Indicații: la vârstnici fără autonomie tiroidiană, în hipotiroidia subclinică și manifestă, și la pacienții tratați în prealabil cu iod timp de 1 an cu rezultate nesatisfăcătoare, la copiii la care volumul gușii nu a scăzut după 6-9 luni de tratament cu iod.

                   Doze: levotiroxină 75-150 μg/zi (cu creștere individualizată a dozelor). Durata terapiei: circa 1 an, eventual o perioadă mai îndelungată de timp; uneori toată viața.

                       Preparatele conținând tiroxină și triiodtiroxină (T4/T3 = 10:1) prezintă adesea efecte secundare asupra aparatului cardio-vascular, fiind indicate numai la cei cu afectarea conversiei periferice a hormonilor tiroidieni (T4/T3).

La vârstnici există riscul hipertiroidiilor iatrogene, subclinice sau chiar clinice, cu efecte nocive asupra cordului și scheletului.

Efecte secundare ale tratamentului cu levotiroxină: potențarea acțiunii derivaților cumarinici.

Contraindicații ale levotiroxinei: autonomie funcțională tiroidiană, infarct miocardic recent.

Iodul: restabilește concentrația intratiroidiană de iod, modificând activitatea factorilor locali de creștere. Se administrează sub formă de tablete iodate de 100 μg sau sub formă de capsule de ulei iodat (per os) conținând 200 mg iod ( in CE).

      Indicații: guși difuze la copii, tineri, gravide și mame care alăptează.

     Doze: în prima copilărie, până la 10 ani, 100 μg iod/zi; în a doua copilărie, tineri și adulți 200 μg iod/zi (uneori până la 300 ug iod/zi), 200-300 μg/zi la gravide și lehuze.

        Durata terapiei: minimum 1 an.

 Contraindicații: hipertiroidii (latentă, manifestă), autonomie tiroidiană confirmată, tireopatii autoimune: tiroidită limfocitară cu gușă la copil sau tiroidită postpartum. Efecte secundare (rare): acnee indusă de iod, agravarea unei dermatite herpetiforme (Duhring). La vârstnici, tratamentul cu iod sau tiroxină poate produce decompensarea unei autonomii tiroidiene latenteEficacitatea terapiei medicamentoase (iod, tiroxina) este mult mai redusă la vârstnici decât la tineri.

Terapie combinată (iod + levotiroxină): levotiroxina corectează hipertrofia, iar iodul corectează hiperplazia glandei tiroide.

Indicații: guși difuze și nodulare (fără semne de autonomie), profilaxia recidivei în guși operate, efecte mediocre ale unei terapii prealabile cu tiroxină sau iod. Combinația folosită conține mai frecvent 100 μg iod +100 μg tiroxină. Durata terapiei: 6-12 luni, ulterior profilaxie îndelungată cu 200 μg iod/zi.

     b).  Tratament chirurgical:

         Indicații: guși voluminoase (difuze, nodulare), guși care induc manifestări compresive, guși suspecte de malignitate, în cazul lipsei de răspuns la tratamentul medicamentos, guși retrosternale voluminoase.

Postoperator: profilaxia recidivei cu tiroxină sau iod.

      c).  Radioiodoterapia

       Indicații: lipsa de răspuns la tratamentul medicamentos, contraindicații operatorii (vârstnici), guși recidivate la bolnavi cu pareză recurențială preexistentă, autonomie tiroidiană sau la solicitarea bolnavului.Radioiodoterapie la vârstnici: indicația de elecție; rezultate bune privind corecția autonomiei funcționale tiroidiene și a volumului gușii.

     Rezultatele terapeutice sunt evidente după o perioadă de 6 luni.

       Monitorizarea terapiei

Controale la 6-12 luni cu urmărire:

·         clinică (palpare, circumferința gâtului, puls, greutate);

·         ecografie tiroidiană (volumetrie);

·          a funcției tiroidiene prin dozări hormonale (TSH, FT4, eventual FT3).

 Monoterapia cu L-T4 sau terapia combinată au ca scop asigurarea unei concentrații serice de TSH la limita inferioară a normalului (0,3-0,8 mU/l).

      Prognostic

·         Rezultatele terapiei cu iod la copii și adulți tineri constau într-o reducere evidentă a volumului tiroidian (cu până la 30% în primele 6-12 luni de tratament). În cazul gușilor voluminoase (>50 ml) și mai ales a celor nodulare, eficacitatea terapiei cu iod este mult mai redusă.

·         Rezultatele tratamentului cu tiroxină: la tinerii cu gușă difuză, aceasta poate scădea în volum cu cca. 30-40% (în primele 6 luni); la 20-30% dintre pacienți se observă creșterea gușii după întreruperea terapiei. Eficacitatea hormonoterapiei în gușile nodulare și în cele voluminoase este limitată.

·         Rezultatele tratamentului chirurgical sunt bune în cca.95% dintre cazuri.

·         După radioterapie, în 50 – 90% cazuri, se constată o reducere importantă a volumului gușii (la 3 – 6 luni după aplicarea terapiei)

·         Tratamentul cu iod nu vindecă cretinismul endemic

C.MONITORIZAREA STATUSULUI NUTRIȚIONAL IODAT

 Evaluarea nutriției iodate reprezintă fundamentul programelor naționale de control și combatere a IDD și este obligatorie în județele endemice în care se derulează Programul Național de boli endocrine vizând și gușa endemică; estimarea aportului de iod prin studii populaționale se efectuează din 3 în 3 ani în conformitate cu recomandările OMS/ICC/IDD(recomandare A).

Trei indicatori de impact clinici și biochimici sunt  necesari în evaluarea și monitorizarea afecțiunilor prin deficit iodat într-o populație iod-deficientă:

1.            prevalența gușii exprimată palpator și ultrasonografic

2.            excreția de iod urinar

3.            concentrația serică a TSH și a  Tiroglobulinei 

Monitorizarea IDD implică și determinarea calității sării iodaterespectiv determinarea conținutului de iodat din sare de la producător la distribuitor.

  1.Prevalența gușii:

     a) estimarea volumului tiroidian (VT) prin inspecție și palpare

Evaluarea prevalenței gușii bazată pe inspecție și palpare are un coeficient de reproductibilitate scăzut în ceea ce privește estimarea volumului tiroidelor mici, mai ales la copii, precum și în cazul gușilor mici, unde cea mai frecventă confuzie se regăsește la încadrarea în gradele 0 și I. Clasificarea clinică a mărimii tiroidei este subiectivă și imprecisă

b) Estimarea ultrasonografică a VT – prevalența gușii USExaminarea ecografică a regiunii cervicale se efectuează cu tansductori de frecvență înaltă (7,5 MHz). În zonele cu endemicitate medie și când gușile sunt mici, US este tehnica sigură, neinvazivă, care oferă precizie mai mare și constituie o metodă mai obiectivă în determinarea VT. Valorile standard pentru VT măsurat prin ecografie variază în funcție de vârstă, sex și suprafață corporală.

Prin definiție, se consideră că tiroida este afectată de gușă atunci când volumul ei depășește percentilla 97 stabilită pentru sex, vârstă și suprafața corporală la populațiile cu aport iodat suficient.

Tabel  4. VT determinate US recomandate de OMS pentru zonele iod suficiente, 2004

Vârsta (ani)

6

7

8

9

10

11

12

VT băieți(ml)

2,91

3,29

3,71

4,19

4,73

5,34

6,03

VT fete(ml)

2,84

3,26

3,76

4,32

4,98

5,73

6,59

2. Excreția de iod urinar.

Ioduria este un marker fidel al ingestiei zilnice de iod și de aceea este utilizat ca index pentru evaluarea severității deficitului iodat ; numărul de eșantioane de urină colectate trebuie să fie de minim 50  în fiecare școală sau într-o localitate.

În studiile epidemiologice se utilizează valoarea medianei IU ca indicator al status-ului iodat dintr-o populație din cauza  distribuției foarte mari a valorilor IU

Tabel 5.   Criteriile epidemiologice de evaluare ale status-ului nutrițional iodat bazate pe mediana IU la școlari

Mediana IU

Status nutrițional iodat

(μg/l)

Aport iodat (μg/l)

<20

Insuficient

Deficit iodat sever

20-49

Insuficient

Deficit iodat moderat

50-99

Insuficient

Deficit iodat ușor

100-199

Adecvat

Optim

200-299

Surplus

Risc de hipertiroidism iod-indus la 5-10 ani după suplimentarea iodată

>300

Excesiv

Risc de efecte adverse (hipertiroidism iod-indus, boli tiroidiene autoimune)

Monitorizarea statusului nutrițional iodat din țara noastră în perioada 2004-2005 arăta că aportul iodat estimat prin mediana ioduriilor a fost normal (de 101 μg/L) la 53,1% din probele examinate (n=2.327), iar la 46,9% din probe a persistat deficitul iodat ușor și mediu. În 2005 se estima că 861.000 elevi de 6-12 ani și 10.500.000 de adulți erau expuși la deficitul iodat.

        3. Determinarea concentrației serice a TSH și a Tg Valoarea TSH este indicator fidel al carentei iodate doar  in cazul screening-ului neonatal al hipotiroidismului congenital. Hiperplazia tiroidiană determinată de deficitul de iod este asociată sistematic cu creșterea nivelului de Tg serică, care reflectă    status-ul nutrițional iodat pentru o perioadă de luni sau ani. Valorile considerate patologice  sunt peste 10 ng/ml la elevi și adulți și peste 25 la nou-născuți.

               Riscurile implementarii ghidului

          Sunt legate de eșecul programelor de profilaxie iodată (prin evaluarea incorectă  a IDD, subiodarea sării, lipsa cooperării între factorii implicați în organizarea programului, educație sanitară necorespunzătoare, alocarea de fonduri insuficiente, lipsa vigilenței susținute în aplicarea programului  profilactic). Deficitul de iod poate reapărea dacă programele de suplimentare iodată sunt insuficient monitorizate sau abandonate.

       Efectele secundare ale profilaxiei iodate.

         Excesul iodat secundar profilaxiei carenței iodate, poate afecta funcția tiroidiană. Adultul normal poate tolera aproximativ 1000μg iod/zi fără nici un efect secundar. Aceast㠄limită superioară a normalului” este mult mai scăzută la populațiile expuse deficitului de iod. Nivelul optim al aportului iodat pentru prevenirea bolilor tiroidiene este apropiat de valoarea recomandată de 150μg iod la adult. Programele de iodare universală a sării (IUS) pot determina ocazional aport excesiv de iod la anumite grupuri populaționale (ex. IUS la populația din regiunile cu aport normal iodat). Efectele secundare ale excesului de iod sunt:     a) gușa și hipotiroidismul iod-indus; b) hipertiroidismul iod-indus; c) tiroiditele induse de iod; d) cancerul tiroidian.

Există două tipuri de exces iodat: sporadic și endemic.

Tipul excesului iodat

Prezentare

Cauze

Măsuri

Sporadic

La câțiva indivizi dintr-o populație cu mediana IU<300 μg/l

 

Medicamente care conțin iod, substanțe radiologice de contrast, ingestie crescută de pește, fructe de mare

Adesea este autolimitat. Dacă este simptomatic, se determină IU peste 3 luni

Endemic

În procent crescut într-o populație cu mediana IU>300 μg/l

 

Necesită măsuri de corecție

Cauze și management în excesul endemic de iod (20)

Cauzele excesului endemic I2

Activitate

Măsuri

Observații

Nivel deliberat excesiv de iodare a sării pentru compensarea eventualelor pierderi din timpul depozitării

Determinarea conținutului de iod în sare la distribuitor (și la producător, dacă este necesar)

Scăderea prin legislație a conținutului de iod din sare la nivel rezonabil (ex. 30-50 ppm)

Există tehnici actuale de a obține un conținut stabil al iodului în sare; supraiodarea nu se justifică

Supraiodare neintenționată a sării

Determinarea conținutului de iod la producător și distribuitor

Pregătirea tehnică a producătorilor din industria sării

-

Aport alimentar excesiv de sare

Determinarea Na urinar pentru calculul aportului de sare

Campanie pentru scăderea consumului abuziv de sare; sau scăderea conținutului de iod din sare

 Aportul de sare de 8-12 g pe zi la aproape toate populațiile și culturile este optim în asigurarea necesarului de iod

Consum excesiv de hrană bogată în iod

Anamneză privind dieta, determinarea iodului din hrană

Eliminarea alimentelor cu conținut ridicat de iod, dacă populația acceptă

Fructele de mare sunt foarte bogate în iod; se consumă în special în zonele de coastă, în particular în Japonia

Educația populației. Este necesar ca publicul să înțeleagă importanța utilizării de sare și produse alimentare iodate, în special în zonele geoclimatice din România cu deficit tradițional de iod. Acest lucru este valabil mai ales în cătunele izolate unde alimentația se bazează pe produse vegetale sau animale din gospodăria proprie.

Informațiile oferite de LaMedic.ro sunt concepute să vină în sprijinul, și nu să înlocuiască relația existentă între pacient / vizitator al website-ului și medicul său.

 

 


eMedic.ro     |     laAnunt.ro     |     laExecutareSilita.ro     |     laHotel.ro     |     laZiar.ro     |     la-Facultate.ro     |     la-Firma.ro     |     la-Mall.ro     |     la-Masa.ro     |     la-Televizor.ro     |     Spune-ti parerea.ro

la-Romania.ro     |     la-AlbaIulia.ro     |     la-Alexandria.ro     |     la-Arad.ro     |     la-Bacau.ro     |     la-BaiaMare.ro     |     la-Balti.ro     |     la-Barlad.ro     |     la-Bistrita.ro     |     la-Botosani.ro     |     la-Braila.ro     |     la-Brasov.ro     |     la-Bucuresti.ro     |     la-Buzau.ro     |     la-Calarasi.ro     |     la-Chisinau.ro     |     la-ClujNapoca.ro     |     la-Constanta.ro     |     la-Craiova.ro     |     la-Deva.ro     |     la-DrobetaTurnuSeverin.ro     |     la-Focsani.ro     |     la-Galati.ro     |     la-Giurgiu.ro     |     la-Hunedoara.ro     |     la-Iasi.ro     |     la-Medias.ro     |     la-MiercureaCiuc.ro     |     la-Onesti.ro     |     la-Oradea.ro     |     la-PiatraNeamt.ro     |     la-Pitesti.ro     |     la-Ploiesti.ro     |     la-RamnicuSarat.ro     |     la-RamnicuValcea.ro     |     la-Resita.ro     |     la-Roman.ro     |     la-SatuMare.ro     |     la-SfantuGheorghe.ro     |     la-Sibiu.ro     |     la-Slatina.ro     |     la-Slobozia.ro     |     la-Suceava.ro     |     la-Targoviste.ro     |     la-TarguJiu.ro     |     la-TarguMures.ro     |     la-Timisoara.ro     |     la-Tulcea.ro     |     la-Turda.ro     |     la-Vaslui.ro     |     la-Zalau.ro

eSante.ro     |     Journaux.ro     |     laTele.ro     |     Magasins.ro     |     Medecin.ro     |     Universites.ro

©2014