LaMedic.ro
Fondat 2006 | Site dedicat informarii medicale. | English
Acasă | Semne/Simptome | Boli | Unitati medicale | Medicamente | Articole | Legislaţie | Links | Analize medicale | Forum | Contact
Diabetul
zaharat insulinodependent al copilului si adolescentului
Centrul Medical Med-As / Dr. Simona Iolanda Ateia
CE
ESTE DIABETUL ZAHARAT?
Diabetul zaharat este o boala caracterizata prin cresterea glicemiei (a
„zaharului”, spus in mod popular) in sange = hiperglicemia. Mancarea pe care
o consumam (cea mai mare parte) se transforma in glucoza (sau mai clar -zahar)
pe care, corpul o foloseste pe post de combustibil energetic. Fara acesta nu
putem sa ne mentinem in viata.
Pancreasul
(organ asezat in apropierea stomacului), secreta un hormon numit insulina, care
ajuta glucoza sa fie utilizata de organism. In cazul bolii diabetice -
pancreasul fie nu produce suficienta insulina sau chiar deloc, de unde rezulta
DIABETUL INSULINODEPENDENT-TIP 1- juvenil, fie in cazul DIABETULULUI ADULTULUI -
TIP 2, cauzele sunt altele, cum ar fi imposibilitatea organismului de a folosi
propria insulina. In ambele cazuri rezultatul este cresterea nivelului zaharului
in sange = HIPERGLICEMIA.
CE
ESTE GLICEMIA?
Glicemia
indica nivelul glucozei (zaharul) din sange. In mod normal valorile glicemiei
sunt cuprinse intre 70-120 mg %. In cazul Hiperglicemiei – valorile despasec
120 mg %. Hipoglicemia prezinta valori ale glicemiei sub 70 mg %.
CE
TIPURI DE DIABET ZAHARAT EXISTA?
Diabetul zaharat imbraca mai multe forme, dar pe scurt majoritatea
diabeticilor se incadreaza in doua tipuri principale:
DIABET
INSULINODEPENDENT(sau de tip 1)-
Diabet
juvenil, deoarece debutul este in copilarie sau adolescenta, aparand foarte rar
la adulti pana in 40 de ani. Poate apare de la sugar pana la adultul tanar. Este
acea forma a diabetului in care viata copilului depinde de injectarea zilnica
obligatorie a insulinei.
Acest
tip de diabet se regaseste la 5%-10% din totalul cazurilor de diabet
diagnosticate la nivel mondial!
Diabetul
zaharat insulinodependent-DID tip 1 se caracterizeaza prin insuficienta absoluta
de insulina instalata brusc prin urmatoarele simptome:
·
Urinare frecventa
·
Sete excesiva
·
Pierdere inexplicabila în
greutate
·
Foame extrema
·
Afectiuni ale vederii
·
Mancarimi sau amorteli în
membre
·
Senzatie de oboseala
permanenta
·
Piele uscata
·
Cicatrizare lenta a
ranilor
·
Incidenta sporita a
infectiilor
DIABETUL
ZAHARAT NEINSULINODEPENDENT (DNID-tip 2), in acest caz supravietuirea nu depinde
de injectii cu insulina. Acest tip de diabet este al varstei adulte si apare la
pacienti cu varsta avansata, obezi, cu cazuri de diabet in familie etc. Aceasta
forma de diabet nu apare la copil sau adolescent (in prezent au inceput sa fie
descrise unele cazuri extrem de rare la copii obezi).
!CONCLUZIE:
TOTI COPIII SI ADOLESCENTII BOLNAVI DE DIABET PREZINTA DID-TIP1- SI SUNT
OBLIGATI SA-SI INJECTEZE MULTIPLE DOZE DE INSULINA ZILNIC PENTRU A PUTEA TRAI.
CARE
ESTE FRECVENTA DID-TIP1 LA COPIL SI ADOLESCENT IN ROMANIA?
Conform ultimelor statistici in prezent sunt aproximativ 35.000 de copii
si tineri bolnavi de DID-tip 1.
Factorii ce determina acest tip de diabet sunt doar suspectati, deoarece
nu se cunoaste inca o cauza clara. Se incrimineaza prezenta unui delansator cum
ar fi un virus (urlian, rubeolic-„bolile copilariei”) care stimuleaza un
atac imun asupra celulelor beta din pancreas –(specializate in secretia de
insulina), ducand la distrugerea pana la disparitia acestor celule. Datorita
acestui fenomen pancreasul nu mai produce insulina decat in cantitati foarte
mici sau deloc..
Deficitul total al productiei de insulina face ca DID-tip 1 sa fie
dificil de controlat.Tratamentul pentru DID se face sub indrumarea unei echipe
medicale certificate si are ca scop mentinerea nivelului normal de glucoza in
sange.
Tratamentul consta in multiple injectii cu insulina zilnic. Tot in cadrul
tratamentului AUTOMONITORIZAREA este o componenta esentiala. Aceasta insemnand
masurarea glicemiei de mai multe ori pe zi respectiv inainte de mese si la 2 ore
de la acestea, coreland valorile cu cantitatile de insulina injectate. Acest
lucru trebuie sa-l faca insusi pacientul (copilul) sau la cei mici, parintii,
deoarece nu exista nici o posibilitate de monitorizare medicala non stop.
Glicemia mai trebuie masurata si ori de cate ori copilul simte ca exista semne
fie de hipoglicemie sau hiperglicemie.
Tratamentul este personalizat si se adreseaza aspectelor medicale,
psihosociale si ale stilului de viata. Tratamentul diabetului tip 1 necesita un
regim strict care include dieta calculata cu grija, activitate fizica
planificata, testarea nivelului glucozei in sange, si multiple injectii zilnice
cu insulina.
CAT
DUREAZA TRATAMENTUL IN DID-TIP1?
Tratamentul dureaza INTREAGA VIATA, clipa de clipa, zi de zi pana cand se
va descoperi o metoda de vindecare.
ESTE
DIABETUL TIP 1 O BOALA VINDECABILA?
Din pacate pana in prezent raspunsul este categoric NU. Acesti copii si
tineri se mentin in viata cu ajutorul injectiilor zilnice cu insulina. Ca
raspuns la povara în crestere a bolii diabetice, comunitatea celor implicatii
în rezolvarea problemei diabetului au trei directii: sa previna, sa vindece si
sa imbunatateasca asistenta medicala pentru diabetici în scopul prevenirii
complicatiilor devastatoare asociate acestei boli.
Singurele alternative in vederea vindecarii aflate in diferite faze
experimentale in acest moment sunt:
·
Transplatul de pancreas
–se utilizeaza extrem de rar, si numai pentru cazurile cu complicatii majore
ale diabetului deoarece implica tratamente drastice cu imunosupresoare pentru
tot restul vietii.
·
Transplatul celulelor
producatoare de insulina (islet)- un singur caz in lume reusit, pe termen lung
·
Crearea unui pancreas
artificial, nedifinitivata inca
·
Manipulari genetice
(celulele de grasime sau cele musculare care nu produc în mod normal insulina
sufera o insertie a unei gene umane asociate insulinei-apoi aceste pseudocelule
islet sunt transplantate pacientilor cu diabet de tipul1). –se afla in faza de
experiment pe animale
Fiecare
dintre aceste abordari comporta numeroase probleme, cum ar fi prevenirea
rejectiei de catre sistemul imunitar, gasirea unui numar adecvat de celule
producatoare de insulina, pastrarea celulelor in viata. În toate aceste domenii
se fac constant progrese.
CARE
SUNT COMPLICATIILE CRONICE ALE DID-TIP 1?
Practic sunt aceleasi care apar pe termen lung la orice pacient cu diabet
care nu-si poate mentine glucoza sanguina la un nivel cat mai aproape de limite
normale.
Aceste complicatii pe termen mediu si lung sunt:
=
retinopatia diabetica (orbire)
=
nefropatia diabetica (blocaj renal)
=
arteriopatia diabetica (duce la amputarea piciorului)
=neuropatia
diabetica
=complicatii
cardiace,infarct
Acestea sunt cu atat mai frecvente cu cat controlul glicemiei este mai
slab si cu cat perioada de dupa pubertate este mai mare.
La primele semne, copilul trebuie sa-si masoare glicemia si daca aceasta
este mai mica de 60mg% trebuie sa manance urgent. Cei aflati in apropierea lui,
in cazul pierderii cunostintei, trebuie sa ii masoare glicemia si la constatarea
nivelului scazut al acesteia sa ii administreze, zahar (glucoza), de urgenta.
Asupra copilului trebuie sa se gaseasca in permanenta o bratara cu
inscriptia DIABET INSULINODEPENDENT, alimente cu continut bogat in glucide, de
preferat zahar, precum si un nr. de telefon al unui membru al familiei
responsabil.
CU
CE PROBLEME PSIHOLOGICE NE CONFRUNTAM LA SCOLARUL CU DID-TIP 1?
La scolar, care incepe sa inteleaga importanta planificarii meselor si
respectarea regulilor alimentare si de tratament, pot aparea totusi cateva
probleme:
-copilul
lipseste de acasa si este ocupat cu orele de instruire scolara. Intre colegi se
confrunta cu situatia de a rezista unor tentatii alimentare, sau cu provocarile
colegilor mai putin informati privind starea sa de sanatate.
-poate
sa apara situatia unor confruntari intre colegi privind provocari de masurare a
fortei fizice.
-exista
si curiozitatea de a experimenta efectul unor „scapari” de la regimul strict
pe care il respecta.
Din aceste cauze scolarul se afla intr-o permanenta lupta interioara.
Una din cauze o constituie sentimentul de frustrare care apare prin
comparatia cu colegii sanatosi care pot duce o viata normala. Foarte important
este suportul familiei, scolii si chiar suportul specializat-psihologic.
Scolarul diabetic poate prezenta chiar tulburari de comportament datorate
cauzelor mentionate. El poate deveni iritabil, impulsiv si poate scade adaptarea
la mediul scolar, poate fi indisciplinat, poate avea tendinta de izolare, sau
stari depresive.
Tulburarile psihologice pot fi tratate cu ajutorul echipei medicale si in
special a psihologului.
Psihologul scolar trebuie implicat si informat asupra prezentei in scoala
a unui copil diabetic.
CE
PRESUPUNE INGRIJIREA COPILULUI CU DID-TIP 1?
·
monitorizarea corespunzatoare a glicemiei. Frecventa corecta a
determinarii glicemiei este de minim 6 ori/zi, precum si la nevoie.
·
administrarea corecta a insulinei, dupa schema si indicatiile medicului
curant. Cantitatea, tipul si frecventa administrarii insulinei depinde de
valorile glicemiei, alimentatie (numarul caloriilor ingerate) si efortul fizic
efectuat (numarul caloriilor consumate)
·
combaterea sedentarismului si stabilirea unui program regulat de
exercitii fizice
·
stabilirea unei diete corespunzatoare, recomandate de un medic
nutritionist. Diabeticii trebuie sa evite consumarea unor anumite alimente
(dulciuri concentrate, grasimi, alcool, sucuri artificiale, etc). Nutritionistul
va stabili o dieta cu un anumit numar de calorii si care contine alimente
(predominant fructe, legume, lactate, carne slaba), ingerate regulat dupa un
orar cu 5 mese zilnic (3 mese principale si 2 gustari).
·
control medical regulat, pentru reevaluare clinico-biologica,
identificarea eventualelor complicatii si tratarea corespunzatoare a acestora
·
educarea corespunzatoare a copiiilor cu diabet zaharat, astfel ca odata
cu inaintarea in varsta sa poata sa aibe singuri grija de ei insisi, sa se
integreze mai usor in societate si sa duca o viata cat mai normala.
CARE
ESTE ROLUL EDUCATORILOR IN VIATA SCOLARULUI CU DID-TIP1?
In afara rolului de instructor si educator, cadrul didactic care se
confrunta cu un scolar diabetic, are o dubla responsabilitate:
-aceea
de a se informa si
-
aceea de a urmari atent starea copilului in timpul orelor.
Este frecvent intalnita situatia in care din lipsa cunoasterii, copilului
nu i se permite sa-si masoare glicemia sau sa manance in timpul orei. Acest
lucru este extrem de grav deoarece copilul insusi este constient de starea sa,
si de teama pedepsei, nu anunta ca
se simte rau.
Rezultatele pot fi tragice, copilul poate sa-si piarda cunostinta si sa
intre in coma in cateva minute.
Toate cadrele didactice care au ore la o clasa in care se afla un copil
diabetic ar trebui sa fie informate detaliat despre starea de sanatate a
acestuia.
Cabinetul medical scolar, precum si psihologul scolii de asemenea ar
trebui sa cunoasca acest lucru.
Totodata toate cadrele didactice care predau la o clasa in care se afla
un copil diabetic ar trebui sa fie instruite de catre medicul scolii cum trebuie
procedat in cazul unei hipoglicemii.
CONCLUZIE:
Toti
factorii implicati:
-echipa
medicala
-familia
-scoala
-societatea
au
obligatia de a-si da consensul in asigurarea unor conditii cat mai bune de viata
si activitate pentru copilul diabetic.
Si
acesti copii au dreptul la viata ! Ei trebuie ajutati sa se mentina sanatosi
pana in momentul in care stiinta va face pasul decisiv pentru descoperirea unei
cure.
Material
realizat cu sprijinul:
www.eMedic.ro : Site dedicat informarii medicilor . www.la-Bucuresti.ro : Site dedicat informarii bucurestenilor.
©2008 SARO Media SRL